CAMPANIE / AUDIO – Inocențiu Voinea în campania “De ce nu fac românii sport”: “Nu a existat o cultură a educației fizice și nici acum nu există.”

Inocențiu Voinea în campania Sport Total FM, “De ce nu fac românii sport”, din cadrul emisiunii Execuții Matinale, cu Gabriel Maricescu.

“Atletismul este cel mai afectat. Ce înseamnă atletismul? Este, în primul rând, școala alergării. Orice sport are nevoie de minime cunoștințe, iar acum vedem copii care fac tot felul de jocuri, dar nu aleargă corect. Mulți antrenori sunt interesați doar de eficiența lor ca jucători în teren, nu și de tehnica alergării — tehnică ce ajută orice sportiv să alerge corect, să își folosească efortul cum trebuie și să aibă o mișcare economică, care îl ajută la motricitate și la orice alt sport pe care îl practică. De ce nu se face asta?”

“Îmi amintesc cum era tratat sportul în școală. Aveam „materiale serioase”: matematică, fizică… iar la sport, de multe ori, veneam fără caiet și fără pix. Adică, cum? Cu un echipament improvizat, ne schimbam sau rămâneam în maiou și șort, și apoi stăteam așa peste restul orelor dacă sportul era prima oră. Nu a fost tratat serios sportul. Nu a existat o cultură a educației fizice și nici acum nu există. Dacă vrem sport în școală, trebuie puse două ore consecutive și făcute activități reale acolo.

Ar trebui să existe o oră de mișcare fizică în fiecare zi. Dacă nu o facem acasă, măcar școala să știe că e nevoie de așa ceva. Nu doar ca să bifăm că „e bine să fim sănătoși”, nu doar ca statul să cheltuiască mai puțin cu noi când ajungem mari și ne îmbolnăvim mai repede. Dacă nu facem sport și nu avem o cultură fizică, obiceiul de a face mișcare nu se formează din școală.

Avem o lege care spune că curțile școlilor trebuie să fie deschise pentru comunitate, pentru sport, după ore și mai ales în vacanță. Dar nu se aplică.

În plus, nu există infrastructură de proximitate. Nu avem așa ceva, într‑adevăr. Eu sunt, să spunem, autorul proiectului de deschiderea curților școlilor — inițial un proiect al consiliului local, devenit ulterior lege. Avem o lege care spune că curțile școlilor trebuie să fie deschise pentru comunitate, pentru sport, după ore și mai ales în vacanță. Dar nu se aplică.

Spun mereu, cu riscul de a mă repeta: dacă directorii se plâng că „le sparg copiii geamurile”, hai să le trecem geamurile pe inventar. Și tot pe inventar să trecem și sănătatea copiilor. Să îi întrebăm peste un an, doi, trei — cât timp copilul e în școală — ce îi interesează mai mult: geamurile sau sănătatea copiilor, într‑o țară cu cea mai mare rată de obezitate infantilă. Și atunci să vedem ce contează cu adevărat.”

Ascultă tot interviul aici: