CAMPANIE / AUDIO – Ana Maria Brânză în campania “De ce nu fac romanii sport”: “Nu avem o cultură a mișcării!”

Ana Maria Brânză în campania Sport Total FM, “De ce nu fac românii sport”, din cadrul Fluier Final cu Narcis Drejan.

“Eu merg des în școli. Copiii fac mișcare, copiii fac sport — bineînțeles, fiecare în zona lui privată. Nu mai vorbim iarăși despre orele de educație fizică, presupun că ați epuizat deja subiectul.

Dacă eu am reușit, o fetiță din Rahova, să cuceresc cele mai înalte podiumuri ale lumii, cu siguranță fiecare dintre noi poate să-și împlinească visul, indiferent care ar fi, în orice domeniu își alege. Totul începe cu noi, înainte de toate.

Încercăm să promovăm sportul, vorbim mult despre sport, dar cred că ar trebui să ne raportăm strict la mișcare. Pentru că oamenii, când aud „sport”, se gândesc automat la performanță și spun: „ok, eu nu o să ajung niciodată acolo”. Dar mișcarea e simplă. Nu ai nevoie de nimic special.

Încercăm să promovăm sportul, vorbim mult despre sport

Până așteptăm infrastructura ideală — care, din punctul meu de vedere, nu va veni prea curând — până ne luăm cei mai scumpi adidași și ultimul model, până avem toate condițiile, cred că ar trebui să facem primul pas. Atât. Asta le spun tuturor.

Cea mai mare greșeală a mea după ce am renunțat la sport a fost că timp de un an nu am mai făcut deloc mișcare. Nici măcar nu alergam după autobuz. Pentru mine, sportul trebuia să doară puțin, altfel simțeam că nu funcționează. Și mă gândeam: „ok, merg la sală, și pentru ce să mă mai chinui? Am făcut asta peste 20 de ani. De ce? Oricum nu-mi mai dă nimeni medalie.” A fost greșit. A fost cea mai mare greșeală.

Apoi mi-am dat seama că, dacă în perioada de performanță am fost privată de alte sporturi — nu puteam merge la ski, de exemplu, din cauza riscului de accidentare — acum pot încerca orice. Și le-am încercat pe toate. M-am întors chiar și la tenisul pe care îl practicam la 9 ani. Dar până acolo am început cu cei 10.000 de pași pe zi. Am această provocare lansată de Mirela Retegan: măcar 10.000 de pași. De aici pornește. E un exercițiu mic.

măcar 10.000 de pași

Pentru că noi nu avem o cultură a mișcării. Le spun asta și copiilor la clasă. Fac parte — și tu ești aproape de mine — din generația copiilor folosiți pe post de telecomandă. Între timp au apărut televizoarele color, iar ai noștri, când veneau de la muncă, erau atât de obosiți încât aceea devenea noua jucărie: televizorul. Ne puneam în fața lui și zăpăm. Acum mă uit la părinții de azi, cu copii mici, care sunt sătui de ecrane și încep să facă mișcare. Fenomenul a crescut. Toate competițiile de alergare sunt sold out. Cei care au început cu maratoane au trecut la triatlon, la Ironman și așa mai departe. Crește încet, nu în ritmul în care ne dorim, și sunt total de acord cu statisticile. Dar până să așteptăm condiții ideale, hai să facem primul pas.

Am spus mereu asta și o susțin mereu: nu e vorba despre condiții ideale. Nu se va întâmpla niciodată. Eu n-aș fi performat în scrimă dacă așteptam condițiile perfecte. Să nu uităm că la Craiova ne-am antrenat o bună perioadă într-o sală de festivități a unui liceu industrial.”

Ascultă tot interviul aici: