Ionel Stoica, fostul comentator de sport de la TVR, a intervenit telefonic la Radio Sport Total FM, în cadrul emisiunii „Fluier Final” din 19 septembrie, pentru a discuta cu realizatorii Narcis Drejan și Dragoș Borchină, despre cum arată viața după ce a părăsit departamentul de sport din TVR.
,,Am un timbru vocal specific, măcar atât să ne rămână și nouă după atâția ani de muncă.
În general trec prin etapele prin care trece orice om, după o viață de muncă se pensionează. Mi-am dat seama că este un ciclul firesc al vieții, nu neapărat fizic că nu poți face față, dar este vorba de aceea rutină a fiecărei zile, cu trezitul la anumită oră, cu bărbieritul, cu transportul, cu dușul, care acesta devine la un moment dat apăsător și obositor.
Este fiziologică vârsta de pensionare, sunt oameni care rămân cu mult după acestă vârstă, dar fiecare cu drumul lui în viață, de propria grijă față de sănătatea sa și tot ce înseamnă propria persoană. Chiar dacă a fost o despărțire prea bruscă, pentru că eu am fost un om implicat în tot ce mi-am propus și am făcut în televiziunea română, sunt 37 de ani pe care i-am lucrat acolo, deci a fost așa, o clipă de derută.
Eu am început activitatea în presă în urma unui pariu cu colegii de facultate. Eu eram la grupa de radio și televiziune, și mai erau trei grupe de presă scrisă. Erau ambițiile, de cine colaborează și unde îi apare semnătura. Erau ziarele din anii 70, fiind ziarele de forță ale comunismului: Scânteia, România Liberă, Munca, Scâteia Tineretului, iar fiecare se lăuda cu ce avea. Cel mai mare impact o avea revista Flacăra, a lui Adrian Păunescu.
Mă aflam la o bere cu prietenii de facultate și am pus un pariu că voi avea semnătură, pentru că ei ne desconsiderau pe noi cei din presa de radio sau televiziune, că spunem doar niște cuvinte și nu scriem, aceea era adevărata expresie a omului care vrea să fie jurnalist. Am spus că punem pariu pe un rând de beri și le-am spus că voi avea într-o lună și jumătate semnătură în Flacăra, li se părea tuturor o nebunie.
Pe acea vreme aveam niște șantiere, adică niște reviste ale facultății și mergeam conduși cu facultatea în diverse locuri unde erau colectivități dinacestea foarte mari, cum a fost Combinatul Siderurugic de la Galați, care la un moment dat a avut 37 de mii de oameni angajați, era cea mai mare unitate din Europa. Am avut o altă perioadă să facem material cu uzinile mecanice din Pitești, la uzină. Când am mers acolo, toți colegii cereau delegație să meargă în uzină, însă eu am fost singurul care am cerut să merg la schimbul 3 să-mi fac documentarea pentru ziarele noastre. Acei domni au fost suprinși, dar mi-au dat delegarea. Am avut șansa să întâlnesc atunci un domn predestinat. Se numea Mihai Albu, era născut de 1 mai, de Ziua Muncii. Pe aceea vreme erau niște găselnițe jurnalistice, de exemplu numele de Albu și că era născut de Ziua Muncii. El lucra schimbul 3 pentru că aveau 2 copii și soția lucra în uzină și ca să poată munci soția, el venea și lucra noaptea. Era extrem de priceput de a rezolva tehnic niște probleme în uzină, veneau grupuri de ingineri din Franța, nu rezolvau ei și venea acest om, de parcă avea iarba fiarelor în degete, în mâini, cum se povestea în bazme, punea mânea și rezolva”, a spus Ionel Stoica la Radio Sport Total FM.
Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul nostru, www.SPTFM.ro, accesând înregistrarea de mai jos.