Fostul mare baschetbalist, Dan Niculescu, a fost prezent în studioul Sport Total FM, în cadrul emisiunii „Trafic Sport” din 8 octombrie, pentru a discuta cu realizatorul Răzvan Toma, despre ,,Fabrica de Baschet” din anii ’70.
,,Am copilărit și tinerețea mea a fost în zona TVR. Acolo unde e TVR acum erau mai multe terenuri, unul lângă altul, ca în Brazilia. Era gazon și tot cartierul ne strângeam acolo și seară cu greu ne strângeau mamele acasă. De acolo, mama mea m-a dat la înot la bazinul Florescu. Anii aceea de înot, mi-au prins bine toată viața. Pornind de aici, cineva m-a remarcat și de la înot, am început să joc și polo. Acolo antrenorii mi-au spus că aș fi avut o carieră, înotam foarte bine și pusesem și ceva pe mine pentru acest sport. Am zis că merg înainte așa.
Turnură a fost că mama nu era mulțumită de program și m-au mutat în clasa a V-a la o altă școală, la liceul sportiv nr.35. Acolo erau trei sporturi care se făceau, atletism, gimnastică și baschet. Nu mă dădeam în vânt cu atletismul și cu gimnastica. Pornind de aici am rămas cu baschetul. Dumnezeu să îl odihnească, de aici spun, Valentin Dăscălescu mi-a pus mingea în mână. La un moment dat, un alt profesor de atletism m-a văzut și dorea să mă ia la aruncări cu greutăți. S-a luptat mult Dăscălescsu cu profesorul de atletism, deoarece acesta a văzut un potențial.
Eu mai jucasem baschet în curtea școlii și jucam bine de tot, mult timp, toate pauzele, ceva mă atrăgea către sportul ăsta. El a văzut că jucam cu plăcere și aveam tendința de a progresa, încă de la 11 anișori. Pornind de aici, a mers din ce în ce mai bine. Acest baschet în afară că mi-a adus atâtea satisfacții de-a lungul timpului, începând de mic din clasa a cincea era satisfacția mamei că m-a mutat aici, m-a echilibrat, că am început să învăț foarte bine. Eram obosit și aveam un altgoritm, aveam antrenament, învățat, odihnit și tot așa. Eu am trecut din clasa a VI-a, la prima echipă mare, echipa liceului, cu 3 sau 4 ani mai mari ca mine”, a spus Dan Niculescu la Radio Sport Total FM.
Dan Niculescu: ,,De acolo au ieșit generații bune și de fete și de băieți”
,,Liceul nr.35 Sportiv, a fost în anii ’70, cea mai extraordinară pepinieră pentru baschet. Toți ne numeau ,,Fabrica de bashcet”. De acolo au ieșit generații bune și de fete și de băieți, numai de la Liceul nr.35 Sportiv. Erau școli sportive și din provincie, doar că la un moment dat erau echipe cu jucători și jucătoare crescute la Liceul nr.35.
Pornind de aici m-am antrenat și am progresat foarte rapid, deoarece așa era să fie la liceu acolo. În clasa a VII-a, jucam cot la cot cu cei de a XII-a. Am muncit mult și nu o spun să mă laud. Îmi revine obsedant în minte că în clasa a X-a l-am avut pe Chichi Dăscălescu, după un an dânsul a plecat în Franța, care a și rămas acolo. Din clasa a XI-a, l-am avut pe profesorul Gelu Chiraleu, care ne-a preluat, noi știam deja cu mingea multe stricte de baschet, însă domnul Chiraleu ne-a băgat forță, răutate și voință”, a mai adăugat Dan Niculescu.
Programul de pregătire ,,Super Spartan”.
,,Am încercat să spun tuturor copiilor care i-am pregătit și întotdeauna a fost o privire lungă. Întotdeauna pregătirea mea pentru o finală de juniori, începea cu aproximativ 4 luni înainea finalei. Mulți dintre ascultători o să creadă că exagereze, dar orele începeau la 8:00, antrenament la 6:30 dimineața, antrenament după ore la 13:30 și antrenament seara la 19:00. Așa am mers, trei, trei, doi și unul duminica. Cine rezista să învețe puțin bine, cine nu, nu!
Mi-a numit cineva, program ,,Spartan”, însă la mine se numea program ,,Super Spartan”. Rezultatul finalei după pregătirea noastră, cea mai mică diferență a noastră era de 30 de puncte. Îmi aduc aminte perfect, ultima mea finală, în anul ’72, eram clasa a XII-a, la Ploiești, unde am câștigat finala contra Iașului, cu 115 la 47, la domnul Chiraleu, care ne-a omorât pentru finala aia, nu puteți să vă închipuiți ce a fost. Profesorii erau înțelegători și ne ajutau, pentru că dacă nu rămâneam repetenți toți, pentru că nu aveam cum să facem față. Am avut și eu ‘tupeul’, la sfârșitul clasei a XII-a, să îl întreb pe Chiraleu de ce ne pregătim atât de intens, dacă oricum îi puteam bătea. Mi-a răspuns că nu se știe niciodată, așadar datorită lui am făcut pasul direct la Dinamo”, spune Dan Niculescu.
Dan Niculescu: ,,Taicămiu a ridicat mâinile: Mă predau, dar ce am făcut?”
,,În sală la Dinamo am făcut un meci de antrenament cu echipa bună a lui Dinamo. Părinții mei au fost și ei în sală, erau doi oameni modești, parcă îi văd în sală într-un colț. Am jucat foarte bine și le-am dat vreo 30 de puncte echipei mari, dar ce a urmat după meci, râd și acum.
Pregătiseră toți șefii din Dinamo, generali și colonei, au sărit la gâtul lu maicamea și a lui taicămiu. Taicămiu a ridicat mâinile: ‘Mă predau, dar ce am făcut?’ I-au târât într-un colț acolo și spuneau să nu cumva să mă duc la Steaua. Când era scandalul mai încins, m-am dus în mijlocul lor și i-am linștit.
Oameni buni, nu vă mai agitați atât pentru că eu numai la Dinamo vin. Ei nu știau simpatiile mele. Aia care nu erau la curent, parcă îi văd și acum pe părinții mei speriați, să nu cumva să mă treacă la Steaua. Așa am ajuns aici și am crescut într-un mediu foarte bun și sănătos la Dinamo, ceea ce m-a ajutat foarte bun cu echipa și antrenorul care era. M-au ajutat mult cu progresul meu”, spune Dan Niculescu.
Dan Niculescu: ,,Am ajuns la o echipă care am crescut foarte frumos”
,,Colegii mei nu mă carotau, mă băgau în seamă, îmi dădeau pase, pentru că dacă nu mă băgau în seamă eram un om mort. Am avut marea șansă deoarece am ajuns la o echipă care am crescut foarte frumos, baschetbalistic și uman”, a spus Dan Niculescu.
Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul nostru, www.SPTFM.ro, accesând înregistrarea de mai jos.