Ana Maria Popescu, proaspăt medaliată cu argint în proba de spadă la Jocurile Olimpice de la Tokyo, a vorbit în cadrul emisiunii Fluier final, moderată de Narcis Drejan, despre planurile pe care le are în scrima românească și despre ce a însemnat participarea la încă o ediție a Jocurilor Olimpice.
Spadasina spune că infrastructura din România reprezintă o mare problemă pentru cei ce vor să practice scrimă, dar că își dorește să găseacă rezolvările acestor probleme și anunță că ambiția ei cea mai mare este ridicarea unei săli de scrimă de antrenanemt la cele mai înalte standarde.
Ana Maria Popescu povestește că după ridicarea restricțiilor, când sălile s-au redeschis, toate loturile naționale se antrenau alături de copii, în sala de scrimă a federației din Floreasca, iar pentru a proteja sportivii seniori, accesul copiilor la antrenament a fost limitat.
“După medalia noastră de la Rio a fost un val de mici muschetari care a venit în sala de scrimă. Foarte mulți copii visau să ajungă unde am ajuns noi. Chiar și după această medalie, care a fost de argint, sunt colegi de-ai mei antrenori care mi-au spus că au primit telefoane și că sunt părinți care vor să-și aducă copiii la scrimă.
Problema este că, de exemplu, când s-au ridicat restricțiile și am putut să redeschidem sălile de antrenament, noi avem sala din Floreasca, a Federației Române de Scrimă. Este o sală mică, trebuie să recunoaștem. Problema a fost că în acea perioadă acolo se antrenau și loturile naționale și cluburile de copii, de începători. Noi speram să înceapă competițiile, iar loturile naționale trebuiau protejate. Drept urmare, având o sală atât de mică, a trebuit să renunțăm sau să limităm accesul copiilor în sală, copii care n-au mai avut unde să se antreneze și care n-au mai venit la sport, despre asta e vorba.
Nu avem unde, sunt săli despre care nu vreau să spun cum arată și ce spații sunt acolo. Copiii vin, dar nu ai ce să faci cu ei, cam asta e situația în care ne aflăm. Pe lângă asta, nu mai avem antrenor. Problemele sunt multe, foarte multe, trebuie să găsom soluții. Dacă doar ne plângem și expunem problemele, ele nu-și vor găsi singure rezolvare.
Eu la centrul olimpic m-am antrenat în sala de festivități a Liceului Industrial de Construcții. Era o sală în care erau desenate planșele pe parchet. Eua sta nu mai vreau să se întâmple acum. Vreau ca acești copii să nu mai pornească cu acest handicap din start.
Ambiția mea cea mai mare, chiar încăpățânare, nu știu cum fac, e să ridicăm o sală de scrimă, de antrenament”, a spus Ana Maria Popescu.
Ana Maria Popescu: “Am păstrat tradiția de la Rio și am dormit cu medalia”
Întrebată ce a făcut în dimineața zilei de după finală, când a obținut medalia de argint, Ana Maria Popescu a dezvăluit că a păstrat tradiția și a dormit cu medalia.
“Am păstrat tradiția de la Rio și am dormit cu medalia, dar acum râd, pentru că a doua zi când m-am trezit mă durea totul, nu știu ce nu mă durea. Dar râd pentru că a fost o criză de mascote la magazinul din Satul Olimpic și eu aveam o listă lungă, cu nepoțeii mei în vârful listei, și m-a sunat un coleg: <<Au adus mascote>>. Am fugit, efectiv, m-am ridicat din pat și am luat-o la fugă să ajung să găsesc celebrele mascote. Asta am făcut în primul rând când m-am trezit.
Apoi am încercat, nu pot să spun că să adun mai multe amintiri, dar am dat o tură a Satului Olimpic, ceea ce nu făcusem, deși era a zecea zi de când eram la Tokyo. Era și presiunea competiției, nimeni nu-și permite înainte de jocuri să se plimbe nici măcar în Satul Olimpic, acum oricum nu am fi avut voie să depășim porțile. Așa că am petrecut întreaga zi cu colegul meu de echipă Iulian Teodosiu. N-am făcut nimic special”, a declarat Ana Maria Popescu.
Întreaga discuție poate fi ascultată mai jos.