Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu
Unul din filmele care face trimitere la fotbal și la obiceiuri fotbalistice este „Omul care ne trebuie”. Este un film din 1979, regizat de Manole Marcus, pe un scenariu scris după un roman al lui Ion Băieșu.
Pe scurt, Aneta și Vasile Mutu sunt o o familie de muncitori într-un oraș construit aproape „de la 0” de maistrul betonist Vasile Mutu ca principal coordonator al echipei de muncitori, jucat de marele actor Ilarion Ciobanu. Aneta, jucată de Jana Gorea a fost mama responsabilă care a născut și a crescut muncind doi copii, Gigel și Geta, interpretați de Mircea Stoian, respectiv Catrinel Dumitrescu.
Filmul are ca acțiune principală lupta Anetei pentru ca după ce trustul de construcții unde soțul ei lucra, urma să plece după ani de zile din oraș, ea și soțul ei să nu se mai mute din oraș și să nu predea apartamentul de serviciu al soțului ei. Pe acest fundal, soții Mutu intră în conflict cu directorul trustului, jucat de Octavian Cotescu, apoi cu secretarul de partid adjunct jucat de Mircea Anghelescu, tatăl iubitului Getei, pe care soția lui, jucată de Marga Barbu nu o suportă, deși Geta rămâne gravidă cu fiul politicianului local.
Dacă Geta este atrasă de film și vrea o carieră în cinematografie, Gigel este atacant de geniu la echipa Avântul care vrea să promoveze în Divizia B, dar și un matematician excepțional. Așa se face că Gicu este prins între antrenorul Titi, jucat de Jean Constantin și profesorul de matematică jucat de Ovidiu Schumacher. Titi este speranța echipei pentru a promova iar Titi este agitat că Gigel e terorizat cu pregătirea la Matematică pentru Olimpiadă, în timp ce profesorul se supără pe Gigel pentru că nu face suficientă pregătire la Matematică.
Titi își critică elevii pe teren, spunând că deși le face rost de casă și butelii, ei nu joacă. E în război și îl amenință că „îi dă foc la casă„ profesorului care-l stresează pe Gigel cu Matematica înainte de meciul decisiv. Spune că, el antrenorul „i-a luat pian Yamaha” fiului său și plătește rate iar dacă echipa nu promovează, el ca antrenor rămâne fără slujbă! Gigel era „omul care ne trebuie” nu doar pentru echipă ci și pentru „pianul în rate”.
Geta ajunge la admitere la IATC, dar încape din tren pe mâna unui escroc sentimental care o trimite la un personaj obscur, traficant de „ mărfuri Vest originale”, jucat de Dumitru Rucăreanu pe care-l prezintă „profesor la IATC”. Geta se desparte de Liviu, fiul politicianului și eșuează la admitere, dar e descoperită pe stradă de un regizor care voia o fată pentru un rol și chiar reușește să o ia pe Geta să dea proba și chiar filmează o scenă. Geta este pentru ei „omul care ne trebuie”.
Aneta este asaltată de antrenorul Titi cu măsline, carne „pe sub mână” ca Gigel să facă fotbal. Vasile nu vrea să se ploconească nici când un pretendent căruia adjunctul secretarului de partid îi oferise casa lui Vasile, pretendent jucat de Aristide Teică.
Aneta încearcă singură să discute cu directorul interpretat de Octavian Cotescu, acesta fiind impasibil și cerându-i Anetei să accepte „doar de data asta”, să meargă alături de Vasile, la noul șantier. Pentru director, „Aneta este omul care ne trebuie”!
Asaltat de rugăminți, Vasile, care știe în secret că fiica sa a fost cumva folosită de fiul politicianului, merge la el și cere demnitate pentru munca lui prestată. În cele din urmă, Vasile află că prim-secretarul, jucat de Cornel Coman, fost ucenic al lui Vasile, are nevoie de un om care să lucreze în administrație și știind de problema lui Vasile, îi oferă alterntiva să nu mai plece pe un nou șantier și să rămână în oraș și, evident, să obțină apartamentul în care locuia. Pentru primar, Vasile este „omul care ne trebuie”!
Directorul trustului și adjunctul prim-secretarului caută motive ca Vasile să fie evacuat sub aparența legalității, mergându-se chiar la aplicarea etichetei de „deviaționism mic-burghez”.
Chiar soția adjunctului de prim-secretar vrea ca Geta să renunțe la fiul ei, spunând că Geta va înțelege. Ea e „omul care trebuie” să înțeleagă că e în plus în acea poveste. Adjunctul de prim-secretar încearcă să-l determine pe fiul lui că „trebuie să studieze, să aibă viitor”. Acesta, supărat și aflat într-o stare de supărare, încearcă să dea foc casei părintești, dar e prins la timp de tatăl politician.
Între timp, destinul face ca Olimpiada județeană de Matematică și meciul decisiv să fie în aceeași zi. Titi și profesorul fac un compromis. Titi reține o Ambulanță care să-l aștepte la liceul unde era proba de matematică pe Gigel, care din sala de examen, trebuia „sară direct în crampoane și șort” pentru a intra pe teren.
Profesorul acceptă ca Gigel să încerce să termine lucrarea mult mai devreme, pentru ca Ambulanța, cu sirena pornită să încalce toate regulile rutiere, să ajungă la stadion. Gigel era „omul care ne trebuie” atât pentru antrenor cât și pentru profesor.
Vasile Mutu este convocat și de președintele clubului de fotbal care-i oferă un salariu dublu la magazia clubului, în schimbul semnăturii ca fiul lui Vasile, Gigel să fie trecut în echipa standard, Gigel fiind încă minor. Și pentru club, Vasile este „omul care ne trebuie”! Vasile refuză, spunând că el nu profiă de talentul copilului și ar vrea ca fiul lui să meargă la Matematică pentru că dacă, la fotbal, se va accidenta, va ieși din marea performanță.
Gigel ajunge, efectiv, sfâșiat de Titi și profesor, la Ambulanță. Titi îi face tratamentul de „încălzire” în echipament, iar profesorul îi verifică ciorna cu exercițiile.
La final, adjunctul prim-secretarului își recunoaște abuzul de putere în fața lui Vasile, iar echipa lui Gigel promovează (cum altfel?) după ce marchează Gigel golul decisiv.
Vasile se trezește în toiul nopții, merge să mănânce în bucătărie, iar Aneta vine și ea. Cu autoritatea „stâlpului casei”, el ii cere să aibă grijă de Geta, fiindcă știe că ea va naște un copil fără să fie căsătorită, să îi găsească serviciul unde lucrase (telefonistă la Poștă) înainte să plece la admiterea ratată, să o lase să urmeze pasiunea pentru film și teatru. Despre Gigel, îi cere soției să nu-l lase la fotbal prea mult pentru că „își rupe, dracului, vreun picior” și rămâne afectat pe viață.
Îi spune că trustul se mută la un alt șantier și că el va rămâne în oraș, să lucreze cu primarul, dar că vrea să nu părăsească dintr-o dată „băieții” de la șantier ci să stea „numai până o să se dea drumul la treabă”.
Filmul se încheie cu alaiul care-l poartă pe brațe pe Gigel, celebrând promovarea, în timp, ce, anonim, discret, cu valiza de lemn, Vasile pleacă spre locul de unde poate porni din oraș, spre locul unde va fi instalat noul șantier, fie el o gară sau o stație de autobuz. Atât Gigel, cât și Geta sau Vasile și chiar Aneta se înscriu în categoria „omul care ne trebuie”!
Filmul prezintă voalat faptul că fotbalul deschidea drumul spre „altceva”, spre un statul deosebit, spre „a avea ce nu au alții” dacă e practicat la nivel de performanță.