Vasile Dîba, campion olimpic la kaiac (JO 1976 – Montreal) a intervenit la Radio Sport Total FM, în cadrul emisiunii „Trafic Sport” din 5 aprilie, pentru a discuta cu realizatorii Horațiu Sima și Răzvan Toma, despre activitatea sa sportivă.
La doar 22 de ani, Vasile Dîba a câștigat medalia de aur la proba de kaiac simplu pe distanța de 500 de metri, devenind primul și singurul român campion olimpic la kaiac.
A fost considerat ”surpriza de la Montreal” – nimeni nu se aștepta ca un tânăr aflat la prima lui competiție olimpică, din 1976, să cucerească aurul. La peste 40 de ani de atunci, nimeni nu a mai reușit această performanță, iar Dîba privește cu regret la un sport pe care îl consideră pe cale de dispariție.
“Eu sunt născut în localitate Jurilovca, județul Tulcea și majoritatea sunt lipoveni aici. În 1970 am fost selecționat de domnul profesor Lipalit Igor, care a făcut selecțiile prin tot județul Tulcea pentru sportul pe apă kaiac sau canoe. Eu fiind mai înăltuț m-a pus să fac kaiac. Deci prima dată ne-a luat, ne-a dus la lacul Ciuperca, la Tulcea, ne-a dat echipamentul, ne-am antrenat, iar mai apoi ne-am suit în tren pentru a merge la clubul Dinamo.
Ajuns la clubul Dinamo, întrucât fetele și băieții erau plecați la Brașov, am stat o lună și jumătate la București la bacul de iarnă, cum se numea înainte. Era în sală, canoe pe stânga și dreapta, iar kaiacul pe mijloc. Acolo ne vedea cum tragem și se făcea selecția. Pentru kaiac trebuia să fii mai înalt, iar cei de la canoe erau mai piticoți, mai micuți.
Eu am început să fac sport de la 15 ani. Am venit la lacul Ciuperca în Tulcea pentru că s-a făcut o bază sportivă acolo cu bărci și cu șalupa după noi. Ne-a pus în barcă cu aripioare și fără scaun, ușor-ușor. M-am răsturnat de două ori și am ieșit la mal, după care am plecat acasă. De la Tulcea la Jurilovca sunt 50 de km și am luat autobuzul. Când am ajuns acasă tata m-a întrebat de ce m-am întors. I-am spus că mi-a dat antrenorul liber și treburi din acestea, cum vine vorba l-am aburit. A doua zi a venit profesorul cu mașina și a întrebat ‘unde este Vasile?’. Noi avem în zonă Capul Doloșman la lacul Razim, unde ne jucam, unde făceam baie și plajă. A venit la mine și i-am zis ce i-am spus tatălui. Am mers la tata împreună cu el și i-a spus și lui ce s-a întâmplat. Tata i-a spus că mă trimite și că îi dă voie să mă pregătească, dar dacă mă mai întorc odată mă înfășoară într-un covor și mă trimite din nou la Tulcea.
Tata mi-a mai zis că fără medalie să nu vin acasă. A început ușor să treacă timpul și să prind experiență, să mențin echilibru, să merg în kaiacul dublu, în kaiacul de patru, pentru că în simplu e mai greu să tragi, dar în dublu unul ține echilibrul, altul dă în stânga și-n dreapta, iar în cel de patru este și mai bine.
În 1971 erau campionate de juniori la Snagov și eu împreună cu Simion Chirilă din Starichioi am ieșit pe locul 2 la kaiac dublu pe 500 de metri, după doar 4 luni de pregătire pe apă.
După doi ani ne-a luat la Dinamo, în 1972, eram în lotul de juniori și acolo am luat două medalii, în kaiac dublu tot cu Chirilă la campionatele europene de juniori la Snagov și în kaiac patru tot locul 2, adică am luat medaliile de argint. Vreau să menționez că până să fiu la Dinamo, am reprezentat clubul Delta Tulcea, fiind antrenat doar pe lacul Ciuperca“, a spus Vasile Dîba la Radio Sport Total FM.
Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul nostru, www.SPTFM.ro, accesând înregistrarea de mai jos.