Mădălina Florea (dublă campioană mondială la alergare montană) a discutat cu Horațiu Sima și Răzvan Toma în cadrul emisiunii Trafic Sport.
„Ca orice copil, aveam multă energie, dar părinții mei nu s-au gândit inițial la un sport anume. Ideea era simplă: cum consumăm această energie?
Am fost selectată încă de la grădiniță pentru gimnastică. Recunosc că, la început, nu mi-a plăcut foarte mult. Ca și copil, nu înțelegi că joaca poate lua și o altă formă, una organizată și coordonată de un antrenor.
Ulterior, părinții mi-au spus că mă vor înscrie la o școală cu program sportiv, unde voi putea încerca mai multe discipline și unde, în opinia lor, urma să fie frumos. La acea vreme, toată lumea vorbea despre Nadia Comăneci. O vedeam și mă gândeam: «Wow, și eu vreau să fiu ca ea!». Desigur, priveam lucrurile prin ochii unui copil. Îmi plăcea atenția pe care o primeau sportivii, faptul că toată lumea îi admira. Iar asta își dorește orice copil: să fie observat și apreciat.
Așa a început totul. Din clasa întâi și până în clasa a patra am făcut gimnastică. Apoi, la începutul clasei a cincea, a trebuit să aleg între handbal și atletism. Eu îmi doream un sport de echipă, pentru că încă vedeam sportul ca pe o joacă. Totuși, de la acea vârstă începea să apară și componenta de performanță.
Părinții considerau că atletismul mi s-ar potrivi mai bine, în timp ce eu insistam să merg la handbal, pentru că acolo erau colegii și prietenii alături de care voiam să petrec timpul și să împart bucuria competiției.
Nici la atletism nu am fost, de la început, printre cei mai talentați. Dimpotrivă, eram undeva spre coada clasamentului. Dar mergeam zilnic la antrenamente și încercam să fiu mai bună decât în ziua precedentă. Voiam să văd dacă pot progresa.
La un moment dat, am observat că unii colegi câștigau premii la concursuri. Nu erau bani sau gadgeturi, ca în prezent. Primeau ciocolată, rechizite școlare sau încălțăminte sport. Pentru mine era ceva extraordinar. Mi-am spus: «Wow, aș putea și eu să câștig astfel de lucruri prin munca mea și să le arăt părinților ce am reușit să fac singură?».
Atunci a apărut cu adevărat motivația pentru competiție. Totul a început la concursurile din zona Sighișoarei și din localitățile apropiate locului în care am copilărit. De la acele întreceri locale, care la vremea aceea reprezentau întreaga mea lume, am ajuns mai târziu să călătoresc și să concurez în întreaga lume.”
Ascultă tot interviul aici: