Sorin Constantinescu, despre afacerea păcănelelor: “Până în 1993 mergeam prin țară și băgam banii în portbagaj. Nu erau niciun fel de taxe, nu aveam ce face cu ei”

Sorin Constantinescu, unul dintre cei mai vechi specialiști în jocuri de noroc din România și afacerist, a intervenit la în cadrul emisiunii „Fluier Final” din 24 octombrie, pentru a discuta cu realizatorul Narci Drejan, despre afacerea jocurilor de noroc.

,,Cel mai mult viața m-a învățat și am ajuns dintr-o conjunctură după revoluție în domeniul acest al jocurilor de noroc. Eram la Timișoara și am terminat facultatea chiar atunci după revoluție în ’90, nu aveam de muncă și dintr-o întâmplare am fost angajat la un bar care adusese două păcănele de la sârbi și acolo mi-am dat seama că este un potențial de afacere foarte mare.

Mie întotdeauna mi-a plăcut să fac afaceri, am ajuns dintr-o greșeală la Facultate de Politehnică, pentru că mie mi-a plăcut comerțul și am făcut bani de când eram mic, chiar și în facultate m-am ținut cu sârbii, cu blugii, cu Vegeta, deci tot timpul mi-a plăcut să fac comerț, chiar din timpul revoluție, neștiind că vine revoluția și că avem posibilități nelimitate după revoluție, nu mă vedeam inginer pe un șantier, pentru că știam că nu-mi place meseria. De aceea îi învăț și pe amicii mei care au copii la școală și le-am zis așa: “lăsații pe oameni să facă ce vor ei, lăsați copii să facă ce le place în viață, pentru că dacă nu faci ce îți place vei fi un submediocru la locul de muncă”.

Trebuie să-ți iubești meseria, indiferent că ești gunoier, șofer de tir, inginer, doctor sau alt ceva, trebuie să-ți iubești meseria. La noi s-a moștenit asta, dacă părinții sunt doctori, trebuie să fie doctori, chiar dacă e rău când vede sânge, să fie lăutar dacă părinții sunt lăutari, chiar dacă nu are ureche muzicală și dă 20 de ani la pian și ajunge la o cârciumă, dar nu va ajunge niciodată pe o scenă la Ateneu.

Atunci m-am orientat spre partea această de comerț și am văzut un potențial imens în aparate, am mers cu aparatele și până în ’93 am mers cu Eldorado pentru că de abia în august 1993 s-a legiferat activitatea aceasta a jocurilor de noroc. Până în 1993 luam banii și îi băgam în portbagaj la mașină, nu erau niciun fel de taxe, niciun fel de impozite, absolut nimic, nu era ANAF, nu era casă de marcat. Dădeam o tură prin țară și culegeam banii, nu aveam ce face cu atâția bani, erau dar nu aveam educație financiară și i-am cheltuit pe toți pe vremea aceea. Câți câștigam atât cheltuiam.

Pe vremea lui Ceaușescu nu era privatizare, nu erau firme private și în afară de cei care au făcut comerț exterior și au făcut parte din vechea securitate sunt acum Top 20 oameni de afaceri din România, iar noi restul n-am știut să facem afaceri și am învățat așa, din greșeli, din pierderi, din falimente, ne-am autoeducat. În Vegas, prin 2000, aveam deja peste 10 ani de activitate și deja știam cu ce se mănâncă și mi-am perfecționat partea de management, de jocuri de cazino.

În București am ajuns în ’92 și ’93, în momentul în care am începusem să am tot mai multe aparate și le plasasem și prin Moldova, și prin Constanța, și peste tot, era foarte greu să vii din Timișoara și să dai o tură prin toată țară, iar astfel era mult mai ușor să vii din București. Îmi aduc aminte că erau avioanele alea Antonov și întotdeauna îmi luam bilet în spate să pot să fumez și mergeam la Iași, mergeam la Bacău și mergeam unde aveam treabă și colectam încasările de la aparate.

Era un singur cazino de pe vremea lui Ceaușescu la hotel Intercontinental, la ultimul etaj, după care din ’92 au început să vină, era Cazino Berline, Cazino Bucur, acela de la Intercontinental și ușor, ușor, au ajuns la 17 cazinouri în București în anul 2000.

Am fost președintele Asociației de Cazinourilor din România, din 2007 și până acum 2 ani, când am zis că este uzură foarte mare, morală și fizică, mi-am dat seama că a fost suficient și m-am oprit. Din 2010 de când am avut cazinoul de la Novotel și am dat faliment, de atunci nu mă mai ocup ca operator direct, mă ocup doar de partea de consultanță, nu mai am cazinouri și nu mai am nimic. A fost criza foarte mare atunci și am dat faliment. Acum mai sunt două cazinouri în București la Radison și la Mariott, și mai era unul pe la Casa Vernescu, dar este al unor ruși de vreo câțiva ani de zile tot vor să-l închidă.

Cazinourile au cheltuieli enorm de mari, adică undeva la 500-600 de mii de euro pe lună cheltuieli, precum la Mariott sau la Radison. Deci trebuie să faci 20 de mii de euro pe zi doar ca să-ți amortizezi cheltuielile. Cu clienții mici nu poți să faci banii aceștia, pentru că un om care vine să se distreze la cazino, vine cu 100 de euro, cu 200 de lei și atunci nu poți să-ți scoți nici cheltuielile. Ei bine, atunci este nevoie de high roller, au dispărut pentru că erau din Turcia, erau cetățeni arabi, israelieni, evrei, din cauză că s-au tot mărit impozitele pe câștig, dar defapt nu este pe câștig, este pe pierdere, pentru că la jocuri pierzi pe termen lung. În momentul acela au început să se orienteze spre alte țări și afacerea se pierde încetul cu încetul și se pierd locuri de muncă, se pierd impozite la stat și altele.

Pe lângă cazinouri sunt aceste activități conexe, cei care aprovizionează cazinourile, firmele de food and bavarage, mâncare și bătură, turiști care vin în hotel, care merg la cluburi și consumă, erau foarte mulți oameni”, a spus Sorin Constantinescu la Radio Sport Total FM.

Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul nostru, www.SPTFM.ro, accesând înregistrarea de mai jos.

- Advertisement -

Articole Similare

- Advertisement -

Cristian Manea, președintele FR de Baseball, povești despre un sport cu...

Cristian Manea, președintele Federației Române de Baseball, a fost invitatul zilei la emisiunea Fluier Final, la Sport Total FM, alături de Narcis Drejan și...
- Advertisement -