Mircea Rădulescu, a fost prezent în studioul Sport Total FM, în cadrul emisiunii „Fluier Final” din 21 noiembrie, pentru a discuta cu realizatorii Narcis Drejan și Dragoș Borchină, despre cum putea să antreneze a cincea echipă națională din cariera sa.
,,Iranul este una dintre echipele care m-au curtat pe mine, făceam am cincea echipă națională, mi-au trimis și bilete de avion, am făcut un drum la Teheran. S-a întâmplat înainte să se tragă la sorți jocurile preliminarii pentru Mondialul din Rusia, în 2014 sau 2015, dar am avut o aventură extraordinară. Inițial nu am vrut să merg, eu fusesem la naționala Siriei, a Egiptului și a Algeriei când m-au căutat ei.
M-am pomenit cu un telefon de la Ambasada Iranului de la noi din România și mi-a spus că domnul ambasador dorește o discuție cu mine. A fost foarte respectuos și mi-a spus să intrăm în subiect că Federația de Fotbal din Iran a rămas fără antrenor și mi-a spus ca cei de la federație m-au recomandat pe mine. Domnul ambasador mi-a cerut condițiile, le-am pus că nu erau prea greu de rezolvat, pentru transport, cazare, durata contractului, obiective, tot ce conține un contract. După care, am fost întrebat când doresc să merg, la vremea aceea era o cursă directă București – Teheran, chiar în câteva zile mi-au trimis biletele de avion, m-am dus acolo, m-au așteptat niște reprezentanți, iar a doua zi la ora nouă mi-au spus să fiu la președintele federației. Federația din Iran este într-un zgârie nori, cu tot felul de firme și de societăți, parteneri ai federației.
M-am dus acolo și am terminat într-o sală lungă de protocol, așa de lungă că nu se mai termina. Când am ajuns eu, nu era nimeni și m-am așezat în capătul mesei. A venit președintele cu doi aghiotanți și s-a așezat în capătul celălalt, și am stat așa într-o liniște deplină și mă întrebam ce s-a întâmplat, eu tot mă gândeam cum o să ne înțelegem ca limbă. Eu cu franceza mă înțeleg mai bine și nu știa franceză președintele, mai vorbeam și puțină engleză, dar mi-a spus scurt: “știm cine sunteți, ne-am luat informații, știm că ați lucrat și prin alte părți și ați fost apreciat pe unde ați fost prin clădirea de noi echipe naționale, dar am în față condițiile care ni le-ați pus și dacă mai aveți alte condiții”. Clar i-am răspuns că nu mai am alte condiții și mi s-a spus că din tot ce eu ceream mi se poate oferi doar jumătate, dacă am crerut apartament cu două camere îmi dădeau garsonieră, ca să dau un exemplu. Am zâmbit ironic în stilul meu caracteristic și i-am spus că dacă lucrurile stăteau așa nu trebuia să bat drumul până la Teheran. Putea să-mi spună prin Fax această concluzie. Mi-a menționat că în anul respectiv nu avea niciun joc oficial, avea în iarnă un turneu în New York, unde participă Brazilia, Iranul și încă vreo două echipe și voiau ca la turneul respectiv să facem o figură frumoasă, iar eu să-mi creionez jucătorii așa cum îi vedeam eu.
Mi s-a mai spus că există o informație din Siria, de la Damasc, după ceam am fost în 1997 și 1998, că am făcut o echipă de tineret olimpică super care va fi echipa întâi peste un an sau doi, și asta voiau și ei. I-am spus că eu sunt un antrenor care am o anumită experiență, nu mai sunt debutant, nu mai sunt la început, dacă eram la noi vorbeam pe alt limbaj și mă înțelegeau mai bine ai noștri, dar acolo nu puteam, trebuia să mă ridic la nivelul la care eram.
Eram totuși într-un bloc în care erau cele mai mari societăți de petrol, că ei cu petrolul fac bani. Le-am spus ca să ne înțelegem, să mă ajute să mă întorc cu bine acasă, iar dacă mai aveau ceva de corectat sau de îmbunătățit față de propunerea pe care o făcea, luăm legătura cu ambasada și rezolvam. Nu m-a sunat nici până în ziua de azi. După episodul cu mine au mai fost vreo doi sau trei antrenori, iar acum este portughezul Carlos Queiroz. Președintele de atunci mi-a spus că sunt pe primul loc în fotbalul asiatic și chiar așa era”, a spus Mircea Rădulescu la Radio Sport Total FM.
Întreaga discuție poate fi ascultată pe site-ul nostru, www.SPTFM.ro, accesând înregistrarea de mai jos.