Cristian Mărgărit – educator nutrițional, consultant și trendsetter în domeniile sănătății, nutriției și suplimentelor alimentare și de aproximativ 10 ani alături de Academia Hagi și echipele Viitorul și apoi Farul Constanța, a fost invitatul nostru în studio Sport Total FM, în cadrul Fluier Final cu Narcis Drejan.
Cum și-a început „aventura” la Academia Hagi — la Viitorul și apoi Farul Constanța — Cristian Mărgărit povestește: „Mi-era dor de radio. Am făcut vreo 10 ani, să știi, și eu o emisiune la radio, tot despre sport și nutriție, și îmi face plăcere să fiu aici (n.r. Sport Total FM). Imediat după primul titlu cu Viitorul am venit în următorul an. Începusem discuțiile în anul precedent cu domnul Cătălin Anghel și mi-a zis: Dacă luăm campionatul, facem un pas înainte, adică o să facem lucrurile și mai profesionist și o să avem nevoie de tine.
Noi ne știam. Eu mă duceam vara acolo, sau primăvara — nu mai știu exact — era Cupa Hagi cu juniorii și făceam niște educație nutrițională. Ei au văzut ce fac, ce știu să fac și cred că da, sunt vreo 9 ani, 9 sezoane. Am trăit multe alături de ei. Într-adevăr, am luat și campionatul, și Cupa, și Supercupa, deci s-a văzut un pic în performanță.”
Nutriția de performanță este cea pe care o pot adopta și aplica jucătorii
De ce nutriționist? Cristian Mărgărit explică: „Pe mine m-a condus universul, destinul sau cum vrei să-i spui. Am început altfel în viață și, ulterior, fiind pasionat de acest domeniu, m-am îndreptat ușor-ușor, din ce în ce mai mult, spre nutriție.
Am început cu partea de sport, cu antrenamentele. Am devenit și, să zicem, antrenor, personal trainer — tot de plăcere, tot din pasiune pentru mine. Apoi, studiind din ce în ce mai mult nutriția, la un moment dat am făcut acest pas și cred că e pentru mine exact ce îmi doream să fac. Partea de antrenament o făceam, și cred că destul de bine, doar că nu era stilul meu.
Recunosc că sunt o persoană — că tot avem tema asta azi — un pic mai sedentară, mai studioasă. Când eram copil, elev, am fost foarte studios; preferam să citesc decât să ies afară cu ceilalți copii. Și atunci cred că ăsta e mai degrabă stilul meu. Multă lume se uită la noi și îmi spuneau, de exemplu, când nu eram într-o formă foarte bună: Vai, dar tu nu ești… Păi, eu nu sunt culturist sau sportiv de performanță să aloc atât de mult timp sportului sau antrenamentelor.
Din păcate, meseria noastră a ajuns să fie tot una de birou. Eu, de fapt, am vrut să fug de o meserie de birou, inclusiv de programarea calculatoarelor, pe care o începusem în liceu. Și, din păcate sau din fericire, și nutriția, ca multe alte meserii, a devenit o meserie sedentară, de birou.
În fotbal a fost foarte bine și este foarte bine în continuare, pentru că există și o parte de activitate fizică: ieși, ai deplasări, cantonamente, meciuri, te duci să vezi antrenamentele.
Mie îmi place foarte mult să lucrez într-o echipă interdisciplinară, unde fiecare are rolul său și se informează în legătură cu ce fac ceilalți. Te uiți la ce fac preparatorii fizici, la ce face medicul echipei, la ce fac kinetoterapeuții — încercăm să integrăm totul, să știe stânga ce face dreapta. Pentru că, de multe ori, cel puțin în zona mea de nutriție, vin oameni care își dau cu părerea, dar n-au călcat vreodată pe un stadion de fotbal.
Eu n-am fost jucător, dar trăind atât de mult timp printre ei, cred că am început să-i înțeleg mult mai bine. Există și această componentă: să înțelegi ce se întâmplă acolo, nu doar să vii cu un șablon — așa se face nutriția de performanță. Nutriția de performanță este cea pe care o pot adopta și aplica jucătorii, în primul rând.”
Ascultă aici tot interviul: