Fostul antrenor al Chindiei Târgoviște, Ilie Poenaru, a vorbit, la „Trafic Sport”, cu Horațiu Sima și Răzvan Toma, despre experiența nereușită de la Târgoviște, dar și despre provocările legate de munca cu noua generație de fotbaliști.
„Când deranjezi, nu mai ești bine văzut”
”Antrenorii români au și ei rezultate importante. Mă gândesc acum la Pancone, cu care am fost coleg, la Oprița, la Steaua. Uite că școala noastră, care ne-a crescut, a scos ultima generație bună. Eu eram la Chindia, până de curând, am dus echipa în play-off. Pancone se luptă la titlu după ce a dus echipa în play-off, Burcă se bate la promovare. Sunt exemple și în Liga 3, antrenori care se bat la promovare.
În momentul în care deranjezi, nu mai ești bine văzut. Mă gândesc la Târgoviște, unde eu am făcut referire, de fapt, la primele două meciuri pierdute în play-off, cu Voluntari și Steaua, unde au existat niște factori importanți. În perioada aceea erau loturile naționale la Târgoviște și noi nu ne puteam antrena cum trebuie; eu la asta am făcut referire. Noi nu am avut refacere, multe altele, iar în șase zile am avut două meciuri. Nu caut alibiuri, eu îmi asum rezultatele, dar am punctat doar acești factori și se pare că am deranjat. Patronul mi-a spus că am pierdut două-trei meciuri și echipa nu juca ceea ce trebuie. Eu îi explicasem, înainte de calificarea în play-off, că acel lot nu era construit pentru promovare; era un lot pentru locurile 7-10, cum aveam eu trecut în contract. Erau mulți jucători care nu mai evoluaseră de luni întregi.
Nu am plecat cu scandal, am vorbit cu patronul. Eu, dacă nu mă mai regăsesc, dacă lucrurile nu merg cum trebuie, plec singur, nu e problemă. Patronul îmi spunea că vrea un șoc, deși, în discuțiile noastre, era vorba să pregătim echipa pentru baraj, așa cum doreau și ziarele. Eu am conștiința împăcată, am dus echipa în play-off, obiectiv care era stabilit pentru sezonul viitor. Dar aș fi vrut să continui; sunt sigur că ne-am fi revenit, lucrurile nu rămâneau așa. Asta e dezamăgirea: nu mai este răbdare.
„Tinerii de azi sunt în lumea lor”
Asta cu șocul la echipă nu mai funcționează, pentru că acum este altă generație de jucători. Îmi pare rău că o spun, dar se vede și cu ochii liberi, inclusiv la loturile naționale: avem niște tineri cu care se lucrează foarte greu, în special mental și din punctul de vedere al vieții sociale pe care o duc. Este foarte greu; ei trăiesc în altă lume, au cu totul altă mentalitate, văd lucrurile diferit. Pe ei nu îi mișcă dacă pleacă un antrenor. Este vorba despre ceea ce vor ei să facă, ce vor să devină. Dacă se mulțumesc cu puțin, cu asta vor rămâne toată viața.
Noi, antrenorii români, avem nevoie de susținere, să fim apreciați pentru munca bună pe care o depunem. Sunt sigur că toți facem o muncă bună; noi vrem să performăm și să schimbăm fața fotbalului. Ne dorim un mediu bun, mai ales când vine vorba de infrastructură. Vrem să beneficiem și noi, la fel ca cei de afară, de condițiile minime ca să facem performanță. Să nu ne mai chinuim, să nu mai căutăm soluții: „aoleu, ce facem, unde ne antrenăm, unde mergem dacă plouă?”. Ne trebuie stabilitate ca să lucrăm în liniște, să nu vină mereu un conducător care vrea și să câștigăm, și să promovăm tineri, dar, dacă nu iese ceva, ne dă afară. OK, eu lucrez sub presiune, îmi place, dar dă-mi timp”.
Ascultă interviul integral