Duminică, realizatorul emisiunii Liga de Weekend, Răzvan Toma, l-a avut invitat telefonic pe actorul Ion Grosu.
Într-o atmosferă veselă, timp de aproape o oră, s-a discutat despre cariera artistului venit de dincolo de Prut, despre întâmplări mai deosebite petrecute în timp, despre cele peste două decenii petrecute la Teatrul „Constantin Nottara”, dar și despre pasiunea sa pentru sport.
“Într-o zi, când m-am dus cu niște prieteni la teatru. S-a nimerit să văd două spectacole mari, „Așteptându-l pe Godot” și „Rinocerii”, în interpretarea unei generații de excepție a teatrului moldovenesc, cea din care au făcut parte un Ion Sapdaru, un Petru Vutcărău, mai toți absolvind Institutul de Artă Teatrală „Boris Șciukin” de la Moscova.
Ei au revoluționat teatrul de la noi. Cele văzute atunci m-au fascinat într-atât, încât s-o iau pe această cale. A venit din România la Chișinău, regizorul Dan Micu, pentru a face o selecție printre tinerii aspiranți la meseria de actor. Eu aveam vârsta cea mai mică dintre toți. La una dintre probe, dumnealui mi-a dat o monedă de 5 lei, cerându-mi să-i găsesc alte cinci întrebuințări posibile.
Nu mai îmi amintesc ce am improvizat, însă mi-a zis: „Sper să îți poarte noroc moneda asta și să ne revedem la București ”. Și uite că așa a fost! Am mai realizat un proiect independent, o piesă care se numea „Un bărbat și mai multe femei”, jucând unele reprezentații și la „Nottara”.
Le-a văzut și directorul de-atunci al teatrului, Mircea Diaconu, care m-a felicitat și mi-a propus să rămân. Și am acceptat. Era 2002. Am făcut lupte greco-romane vreo trei ani. Am participat și la concursuri. La noi, în Basarabia, prin multe sate se practică o luptă tradițională căreia îi spunem trântă, la fel ca în România. Eu mergeam la bunici, la țară, iar acolo vara se organizau bâlciuri, la care aveau loc și asemenea concursuri. Participau mai mulți viteji, ca să le spun așa, iar câștigătorul primea de obicei un berbec. Eu am ajuns până în finală, dar n-am luat berbecul.
Am făcut și fotbal! Mă descurcam ca fundaș, căci aveam experiența luptelor, eram bine înfipt în picioare, fiind mai greu să se treacă de mine. Cum se zice, trecea mingea, nu trecea omul. Am ținut cu Nistru Chișiău, actuala Zimbru. Mie mi-a plăcut mult Igor Dobrovolski, care în 1984-85 a debutat în fotbalul mare la această echipă. Microbiștii știu că a fost unul dintre marii fotbaliști ai URSS“, a spus Ion Grosu la Radio Sport Total FM.
Accesând link-ul de mai jos, puteți asculta întreaga discucție.