Foștii campioni naționali la săritura cu prăjina, Răzvan Stănescu și Răzvan Enescu sunt alături de Răzvan Toma la emisiunea Trafic Sport, în studioul Sport Total FM.
După o scurtă discuție despre nume – celebrul „trioul de Răzvani” – am început să‑i cunoaștem pe cei doi, începând cu Răzvan Enescu. El povestește: „Ce să zic… am început de mic, pentru că ai mei au fost profesori de educație fizică. Tata a fost profesor universitar la Petrol și Gaze, conferențiar, la București. Apoi, din cauza vremurilor și a politicii, s‑a făcut mutarea institutului din centrul Capitalei către Ploiești, iar eu am început naveta. Vreo 25–30 de ani. Paradoxal, ajungeam mai repede la Ploiești decât de la gară până acasă. Stăteam în Pantelimon, lângă fostul Electroaparataj, aproape de stadion.
Cu troleibuzul 86 făceam o oră și jumătate, iar cu trenul o oră. Mama a fost profesoară la școala sportivă, înființată prin 1935, cu profil de atletism, baschet și gimnastică. A fost o treabă foarte bună pentru sportul românesc: copiii făceau ore din toate cele trei ramuri. Sigur, nu puteai să pui un baschetbalist să facă cine știe ce la gimnastică, dar contactul exista și le‑a prins foarte bine.
am crescut pe stadion
Eu, practic, m‑am născut pe stadion. Asta a fost viața mea. Asta mi‑a plăcut. Mă întreba cineva, copil fiind: «Tu ce vrei să te faci?» și eu răspundeam: «Profesor de mingi». Trăiam acolo, pe stadion. Lumea glumea că ar trebui să punem un cort, că oricum eram toată ziua acolo. Tata venea de la facultate și ne lua direct de pe teren. Așa a fost mereu: o familie împreună. Și am crescut pe stadion.”
Ascultă tot interviul aici: