Brian Cristian (deputat, vicepreședinte al Comisiei de Tineret și Sport) a fost invitatul nostru în studio Sport Total FM, în cadrul emisiunii Trafic Sport cu Horațiu Sima și Răzvan Toma.
“Vin din Maramureș, din Baia Mare. Am trăit toată viața în Maramureș, deși m-am născut în București. Probabil că părinții mei s-au inspirat de la unul dintre fotbaliști atunci când mi-au ales numele, pentru că totul are legătură cu sportul.
Știți frații Brian și Michael Laudrup? Cred că de acolo vine numele. Tatăl meu a fost foarte pasionat de fotbal, iar această pasiune mi-a transmis-o și mie. Ulterior, dragostea pentru sport se regăsește și în activitatea mea parlamentară, atât prin inițiativele pe care le-am avut, prin acțiunile de la nivel local, cât și prin lupta pe care încercăm să o ducem pentru un sport mai curat și mai transparent.
Într-adevăr, vorbeați despre dificultatea activității din comisie, iar aceasta are câteva particularități. La fel ca în actul de guvernare, sportul nu pare să fie o prioritate nici pentru guvernanți, nici pentru parlamentari. De multe ori este trecut la capitolul „și altele”, iar această comisie mică din cadrul Parlamentului nu beneficiază de importanța pe care ar merita-o.
Asta înseamnă că proiectele de lege care au legătură cu sportul ajung adesea și la alte comisii cu o influență mai mare, fie că vorbim despre Comisia Juridică, fie despre Comisia pentru Buget. Până la urmă, orice activitate presupune resurse, iar orice modificare legislativă importantă are și un impact bugetar. De foarte multe ori ne blocăm la comisiile de buget sau la colegii parlamentari care privesc cu reținere alocarea unor resurse suplimentare.
Spuneam și despre proiectele de care m-am ocupat în ultima perioadă. În ultimele luni am avut dificultăți cu câteva inițiative legislative, iar una dintre cele la care țin cel mai mult se referă la sportul pentru copii și juniori.
După cum știți, în mandatul trecut, alături de alți colegi din USR, am reușit să adoptăm o lege prin care minimum 30% din banii alocați de autoritățile locale sportului trebuie să meargă către copii și juniori. Asta ar fi însemnat că autoritățile locale pot finanța academiile cluburilor, pot sprijini cluburile private, pot acorda burse sau echipamente sportive. Practic, comunitățile locale ar investi mai mult în noua generație și ceva mai puțin în echipele profesioniste și salariile aferente.
Nu spune nimeni că sportul profesionist nu trebuie susținut. Cred însă că proporția dintre sumele direcționate către sportul profesionist și cele alocate copiilor și juniorilor este dezechilibrată. Legea a fost adoptată în mandatul anterior, însă atunci nu am reușit să introducem și sancțiuni, pentru că aceasta a fost singura formulă acceptată de Comisia pentru Buget.
Am observat ulterior că legea nu este respectată peste tot. În acest context, am propus introducerea unor sancțiuni. Concret, am prevăzut amenzi pentru cluburi, inclusiv sancțiuni pentru ordonatorii de credite. De asemenea, am introdus obligația ca sumele care nu au fost alocate copiilor și juniorilor într-un an să fie recuperate și distribuite în anul următor. Era o prevedere care ar fi permis Curții de Conturi să exercite o presiune suplimentară în timpul controalelor.
La nivel de principiu, proiectul a fost bine primit. Toată lumea este de acord că avem nevoie de o bază de selecție mai mare. Cât timp discuția a fost teoretică, toată lumea a susținut ideea. În momentul votului însă, lucrurile s-au schimbat. Au apărut obiecții legate de sumele care ar trebui direcționate către copii și juniori.
Atunci am spus foarte clar: dacă aceste sume par prea mari, poate problema este că prea mulți bani merg către echipele de seniori. Niciun copil dintr-o comunitate nu ar trebui să rămână fără sprijin din partea autorităților locale.
Vă dau un exemplu. Există o primărie din Maramureș care beneficiază de prezența unui investitor important. Încasările la bugetul local sunt atât de mari încât administrația își permite să finanțeze pentru copii cursurile obligatorii de înot și schi. Gândiți-vă ce s-ar întâmpla dacă fiecare autoritate locală ar face acest lucru.
Din păcate, proiectul a fost respins în prima cameră sesizată. Vom vedea ce se va întâmpla în Camera Deputaților, care este for decizional. Mulți au invocat autonomia locală, susținând că nu putem obliga primarii să aloce resurse într-o anumită direcție.
Însă trebuie reamintit un lucru: legea există deja și este în vigoare. Noi nu făceam altceva decât să introducem sancțiuni pentru nerespectarea unei obligații legale existente. Din păcate, proiectul nu a trecut.
Au existat și alte variante discutate de-a lungul timpului, inclusiv Legea Novac, cu prevederile privind numărul de jucători formați la nivel local, tinerii sub o anumită vârstă sau jucătorii români care trebuie să se regăsească într-o echipă. În loc să impunem cote artificiale, cred că este mai util să ne asigurăm că formăm cât mai mulți tineri, că avem o bază de selecție solidă și că investim suficient în dezvoltarea lor. În aceste condiții, ei vor ajunge în mod natural și la nivelul echipelor de seniori.
Mă uitam în ultimele săptămâni peste diverse statistici. În general, sub 10% dintre fotbaliștii români eligibili pentru regula U21 ajung să facă performanță la un nivel ridicat, chiar dacă prezența unui jucător U21 este obligatorie în multe situații. Tocmai de aceea este nevoie de investiții mai consistente în acest domeniu.
Și vă spun cu tristețe că, odată cu respingerea acestui proiect, nu am foarte mari speranțe nici pentru etapa următoare din Camera Deputaților. Totuși, dezbaterea pe care și dumneavoastră ați lansat-o, inclusiv prin discuțiile legate de ora de sport, cred că ar trebui extinsă și în această direcție. Sportul de copii și juniori reprezintă fundamentul pe care se construiește performanța de mâine.”
Ascultă tot interviul aici: