Fostul șef al Serviciului Omoruri din cadrul Poliției Capitalei, Dan Antonescu, a fost invitatul lui Narcis Drejan, la Fluier Final. Cei doi au discutat despre numeroase subiecte interesante, precum infracționalitatea în rândul minorilor, cea mai dificilă perioadă din ultimii ani, dar și cazuri celebre, precum cele ale fostului polițist Cioacă sau ale criminalului Toma Gheorghe. Toate acestea sunt descrise în cărțile scrise de Dan Antonescu.
„Cartea aceasta nu mă așteptam să o scriu atunci când m-am apucat de ea. La fel m-am gândit și la a doua, iar acum lucrez la a treia carte. Cine o va citi pe aceasta va constata că și autorul este afectat de aceste subiecte. Voi aborda teme dureroase, precum cea a criminalilor minori. Este foarte greu să audiezi, să anchetezi și să condamni niște copii. Copii care au comis gesturi extrem de grave, ireparabile, dar cărora societatea le mai dă o șansă.
”Inocență diabolică”
În cazul sancțiunilor aplicate minorilor există unele articole de lege penibile. Vă dau un exemplu pe care sper că l-au eliminat: consemnarea minorului la domiciliu în weekend. Cine să verifice dacă acesta este acasă, când sunt atâția oameni în arest la domiciliu și care, pentru că Poliția nu îi poate monitoriza permanent, comit fapte și apoi au un alibi perfect, neputând fi încadrați pentru fapta respectivă? Nu toată lumea are brățară de monitorizare. Sunt infractori considerați extrem de periculoși și care sunt obligați să o poarte, dar nu toți primesc una.
Cartea legată de minori se va numi Inocență diabolică. Am vorbit cu mulți dintre ei și pur și simplu nu credeam că sunt capabili de asemenea lucruri. Este o ipostază ingrată să stai și să îi privești ca pe niște infractori.
”Chinezii își reglau conturile la noi”
A fost o perioadă de boom infracțional, când chinezii, dar și arabii și turcii, își reglau conturile aici ca la ei acasă, până când i-am potolit, pentru că am rezolvat toate cazurile. Și presa a ajutat, pentru că a mediatizat poate în exces aceste cazuri, dar a contribuit la descurajare. Vedeau că dosarul a fost rezolvat, iar cei prinși erau mirați că au fost găsiți.
A fost o perioadă grea, pentru că nu aveam mijloace tehnice. Abia în anii 2000 am făcut cursuri de genetică pentru a ne specializa. Atunci a fost introdusă și expertiza genetică în procesul de probațiune, ADN-ul. Amprentele erau verificate cu lupa. Am avut foști colegi criminaliști care au ieșit la pensie cu ochelari cu fund de sifon. Toată ziua stăteau cu ochii în lupă, căutând șabloane. Au existat cazuri în care hoți au fost prinși cu ajutorul amprentei urechii, lăsată pe ușa la care ascultaseră.
Cu toate acestea, în acei ani extrem de dificili, am avut un procent de reușită de 90%, mai ales la București. Cei din Germania și Anglia, cu care vorbeam, erau fericiți dacă aveau 35-40%.
Suntem o țară în care se poate trăi liniștit. Peste tot se întâmplă crime, violuri și alte infracțiuni, dar după ce am vorbit cu foarte mulți oameni ai legii din structurile europene, pot spune că noi stăm foarte bine, iar Poliția Română are rezultate bune”.