La Trafic Sport, cu Răzvan Toma și Horațiu Sima, l-am avut ca și invitat telefonic pe Ioan Batinaș – actor la Teatrul Odeon.
„Am avut a 100‑a reprezentație cu Titanic Vals, de Mușatescu, în regia lui Alexandru Dabija, alături de doamna Dorina Lazăr, de Pavel Bartoș, de Papi – Papadopol, de Sabrina Iașchevici. E un spectacol al Teatrului Odeon pe care îl îndrăgesc foarte mult și iată că am împlinit 100 de reprezentații. Am sărbătorit după spectacol, publicul știa despre moment, s‑au adus flori și ne‑am bucurat că am putut să‑l jucăm, după 12 ani, pentru a 100‑a oară.
Spectacolul durează două ore și douăzeci de minute cu pauză, aproape două ore și jumătate, dar depinde mult și de ritmul lui. Și, apropo de plictiseală, la un moment dat devine un mod de viață. Când vii și spui aceleași replici, pe care și eu, și colegii le știm pe dinafară după atâția ani, practic devine o formă de existență. E ca atunci când trăiești cu familia ani la rând, zece, douăzeci de ani, la aceeași oră, în același ritm — și totuși mereu apare ceva nou, mereu găsești alt unghi, alt fel de a privi. E deja un mod de a fi. Mă bucur de fiecare nuanță, de fiecare mică descoperire, și parcă e o ușurare, o regăsire, mai ales în scenele în care simt energia aceea de la început.
La unele spectacole e ușor să păstrezi energia debutului — ca atunci când ești îndrăgostit
La unele spectacole e ușor să păstrezi energia debutului — ca atunci când ești îndrăgostit. Când ești îndrăgostit, totul pare posibil și cauți, de‑a lungul vieții, să păstrezi măcar 50% din starea aceea. Iar unele spectacole, cum e și Titanic Vals, un text foarte bun, unul dintre cele mai bune ale lui Mușatescu, își păstrează prospețimea. Te ajută, te susține.”
Ascultă tot interviul aici: