CAMPANIE / AUDIO – “De ce nu mai facem mișcare? Chiar dacă am vrea, nu prea avem unde.” ne spune Gelu Duminică în campania “De ce nu fac românii sport”

Gelu Duminică ne vorbește la Fluier Final, cu Narcis Drejan, despre campania Sport Total FM, “De ce nu fac românii sport”.

“Comportamentul se învață. Inclusiv comportamentul legat de sănătate, de mișcare și de tot ceea ce ține de stilul de viață este învățat. Cine învață? Copilul învață. În primul rând de la părinte, de la familie, de la mediul de socializare primar. În al doilea rând, de la societate, de la mediul de socializare secundar, adică școala.

Dacă ne uităm la ultimii ani, observăm că în familie au apărut tot felul de probleme care ne-au făcut să uităm de mișcare. Cu cât ne îndepărtăm de zona mediană a societății, din punct de vedere economic și educațional, cu atât mișcarea capătă alte forme. În comunitățile dezavantajate, oamenii fac mai multă mișcare nu neapărat prin sport, ci prin muncă fizică. În comunitățile mai înstărite, „mișcarea” a devenit swipe-ul de pe telefon.

Așa că trebuie să recunoaștem că noi i-am învățat pe copii să fie sedentari: să stea mult la televizor, în fața ecranelor, să mănânce tot felul de lucruri nesănătoase, să comandăm pizza, burgeri, paste, să petrecem timp în fața ecranelor în loc să echilibrăm cu mișcare — pentru că nici noi nu o mai facem. Repet: comportamentul se învață.

De ce nu mai facem mișcare? Chiar dacă am vrea, nu prea avem unde. Eu locuiesc în București, zona Apărătorii Patriei, în sudul orașului, într-un cartier de case înconjurat de foarte multe blocuri. Cred că suntem în jur de 20.000 de oameni pe câțiva kilometri pătrați. Avem un singur teren de sport, privat, cu plată, la 20 de minute de mers pe jos. În rest, doar câteva părculețe mici pentru copii foarte mici. Parcuri pentru adulți, pentru alergat, pentru activități fizice — aproape deloc.

Întrebarea e: unde să faci mișcare?

Da, avem Parcul Tineretului, dar e la 5–6 km distanță dacă vrei să alergi. În rest, dacă vrei să faci mișcare, trebuie să alegi între a alerga pe stradă sau pe trotuarele foarte înguste, unde abia încape un cărucior. Așa arată multe dintre zonele noi construite în jurul Bucureștiului. Întrebarea e: unde să faci mișcare?

Nu ai infrastructură. Orașele au fost gândite prost. Toate zonele astea noi au fost dezvoltate extrem de prost. Am făcut orașe pentru mașini, nu pentru pietoni. Nu pentru cetățeni, nu pentru oameni, nu pentru spații verzi. Am făcut orașe-dormitor, cu foarte mult beton, trotuare înguste, fără locuri de joacă, fără spații de relaxare, fără locuri de întâlnire pentru comunitate.

Țineți minte mesele de șah din parcuri, unde stăteau oamenii de vorbă? Nu mai există. Am rămas captivi în zona ecranelor, cu un sedentarism generalizat. Cauzele sunt complexe. Nu e doar vina părintelui. Sunt mult mai multe lucruri la mijloc.

Să ne uităm la ora de sport din școli — în majoritatea locurilor este tratată superficial. Să ne uităm la cluburile sportive pentru copii și tineri — aproape că nu mai există. Care sunt investițiile statului, nu ale privaților? Cluburile private sunt scumpe. Unde sunt cluburile accesibile, pentru mișcarea de masă? Uităm că prevenția este baza, iar noi aruncăm foarte mulți bani în tratarea efectelor sedentarismului și ale modului în care ne creștem copiii.

A lipsit viziunea, a lipsit coordonarea și încă lipsesc. E nevoie de foarte mult. În orice cartier civilizat vezi pistă de alergare, teren de sport, locuri unde să joci fotbal, tenis, badminton, orice. La noi, nici măcar o masă cu scaune unde să joci cărți sau șah. Totul se reduce la sala de sport. Și cât costă un abonament la sală? 300–400 de lei pe lună. Calculați cât înseamnă asta raportat la un salariu mediu. E greu.”

Ascultă tot interviul aici: