Sărbătoarea Sfântului Dumitru, ne amintește de cel care a fost Dumitru Pârvulescu (1933-2007), primul campion olimpic al României la lupte. El a lansat, avant la lettre, acel glorios renume – „Hercule de buzunar” – care l-a făcut faimos pe Gheorghe Berceanu, ilustrul campion olimpic, mondial și european, stăpânui necontestat al categoriei 52 kg. la stilul greco-romane
Bucureștean, originar din mahalaua Dudeștilor, Pârvulescu a văzut lumina zilei în 1933, anul când luptătorii români au cucerit trei titluri la Campionatele Micii Înțelegeri și Poloniei. S-ar spune că a fost o prevestire a ceea ce avea să devină pruncul de atunci…
Aidoma altor puștani de vârsta lui, a început cu boxul, la Știința București, dar i-a trecut repede, fiindcă la meciul de debut adversarul l-a „convins” că n-are stofă de pugilist.
A trecut rapid la lupte, reușind la 17 ani, junior fiind, să se remarce la un turneu de seniori desfășurat la Arad. Un an mai târziu(1951) cucerește titlul de campion și participă la Jocurile Olimpice de la Helsinki. Este eliminat după două tururi și se întoarce în sala de antrenamente cu gândul la Melbourne.
0limpiada de la Antipozi a avut și bune și rele. Reușește să intre în lupta pentru medalii, adversar fiind italianul Ignazio Fabra. O clipă de neatenție și, conform sistemului de punctaj de atunci, italianul obține medalia de argint iar românul locul patru.
Se spune că a treia încercare e cu noroc, zicala funcționând în privința lui Pârvulescu. Trece de toți adversarii și, în final luptă pentru medalia de aur a categoriei 52 kg cu același Fabra. Conduce cu 3-0 și nu mai riscă nimic, pentru a nu-i permite adversarului să întoarcă rezultatul Meciul se încheie cu 3-2, succes care îI aduce titlul olimpic lui Dumitru Pârvulescu.
Ar mai fi și o întâmplare despre care nu s-a vorbit, povestită de un oficial al delegației române la Jocurile Olimpice de la Roma. Ignazio Fabra era surdo-mut, numai antrenorul său reușind să comunice cu el. La finele disputei, delegația italiană a cerut descalificarea lui Pârvulescu, reclamat de Fabra că ar fi folosit un procedeu incorect. Totul era un pretext, gazdele mizând pe unele aranjamente de culise care le-ar fi dat câștig de cauză. Tentativă eșuată, fiindcă abia când mai erau câteva clipe până la termenul-limită, unul dintre oficiali a sesizat juriul că italienii au achitat taxa în dolari și nu în franci elvețieni, așa cum prevedea regulamentul. Finita la commedia!
Nicolae ȘERBĂNESCU