Între anii 1972-1987, perioadă în care a jucat la Sportul Studențesc, Paul Cazan a adunat 464 de meciuri și a înscris 10 goluri, situându-se pe locul 5 într-un clasament al evoluțiilor pe prima scenă a fotbalului nostru. Să consemnăm și titlul de campion mondial universitar cucerit cu selecționata studențească a României în anul 1974.
A spus „pas” la 36 de ani, din postura de apărător central el, care pe toată perioada petrecută în teren, arăta oarecum atipic pentru rolul de vameș al careului de 16 metri. Cu alura sa filiformă, proprie unui jucător de baschet – de unde și pseudonimul „Ață” cu care este alintat și azi de vechii suporteri – eroul nostru mai ridică un semn de exclamare. Se pare, din statisticile vremii, că nu prea a fost „îngălbenit” de arbitri. Mai mare mirarea când vorbim de un fundaș!
Să-i dăm cuvântul lui Gheorghe Ola, fost antrenor al „Găștii nebune”, dar și selecționer al echipelor naționale de juniori: Pot spune că Mircea Sandu, Chihaia și Cazan sunt copiii mei, toți erau niște puști simpatici pe care i-am crescut cu o grijă de părinte. Pe Paul Cazan, de exemplu, l-am adus de mână de la Râmnicu-Vâlcea și l-am așezat pe postul de unde nu l-a scos nimeni până în clipa de față.
Invitat de Răzvan Toma la microfonul emisiunii „Trafic sport”, Paul Cazan a povestit o sumedenie de întâmplări care i-au marcat cariera.