Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu
La 20 aprilie 1839, se năștea viitorul prim Rege al României, Carol I. Avea să domnească de la 10 mai 1866 ca principe și din 14 martie 1881 ca rege, până la moartea sa la 10 octombrie 1914.
Tot într-o zi de 20 aprilie, un alt rege, Hagi, a revenit pe tronul fotbalului românesc, preluând Naționala pe care speră să o readucă în prim-planul fotbalului de talie internațională.
Nu am ales întâmplător să scriu despre asta, pentru că, fără îndoială, fără Carol I nu l-am fi avut pe Hagi, iar dacă nu era Hagi, mulți n-ar fi auzit de România și, implicit de Carol I.
Se știe că grație lui Carol I, Dobrogea, regiunea unde a venit Hagi pe lume, a revenit României la 14 noiembrie 1878. Și se mai știe că fără Carol I nu aveam nici căi ferate, nici independență și, evident, nici fotbal.
Da, nu am fi avut nici fotbal, pentru că regele Carol I a scos România de la care cu boi și căruțe trase de cai și a dus-o în era trenurilor, vapoarelor și chiar a avioanelor. Se știe că el i-a permis lui Aurel Vlaicu, pe Dealul Arsenalului, să proiecteze unul din avioanele sale înainte de tragicul deces al lui Vlaicu din septembrie 1913.
Vlaicu a zburat de pe câmpul de exerciții al Cotrocenilor, executând la un moment dat, de-a lungul Oltului, chiar un zbor de recunoaștere aeriană, deschizând o eră.
Dar de ce spunem că fără Carol I nu am fi avut fotbal? Pe 17 aprilie 1914, deci cu numai 3 zile înainte ca Regele Carol I să celebreze 75 de ani de viață și cu aproape o lună înainte de a serba 48 ani de domnie, la Constantinopol, Naționala Regatului României juca o partidă cu Naționala Imperiului Otoman. Da, la aproape 37 ani de la Grivița, Plevna și Rahova, românii și otomanii luptau pe un stadion de fotbal, nu în tranșeele unui război.
Naționala României nu avea niciun român în echipă. Erau fotbaliști germani, americani și englezi care jucau la echipe românești. Antrenorul României era JRP Clive. Așadar, erau echipe de fotbal în România cu doar câteva luni înaintea declanșării Primului Război Mondial.
Pe otomani îi antrena legendarul Ali Sami Yen. Stadionul Union Club din Constantinopol avea în tribune 40.000 spectatori. Otomanii au atacat ca pe vremea lui Mahomed al II-lea sau a lui Sinan Pașa, dar meciul va fi câștigat de România, în minutul 88 prin golul germanului Wilde, legitimat la Bukarester FC. Practic, otomanii au avut o echipă formată din fotbaliștii de top ai echipelor Constantinopolului, iar românii au jucat cu echipa Bucureștiului. Meciul a fost unul oficial, cu intonarea imnului celor două state.
Așadar, Primul Rege al României a adus României Dobrogea, pământ în care în 1965 va veni pe lume Gheorghe Hagi, cel căruia i s-a spus „Regele” fotbalului românesc.
Fără îndoială că Hagi va da tot ce are mai bun de pe banca tehnică. Va încerca să îi învețe pe jucători tot ce știe el ca jucător și ca antrenor care a creat o școală de fotbal, a creat o echipă și a reînviat echipa fanion a Constanței.
Hagi din 2001 a fost strivit pur și simplu de presiunea momentului. Era jucător proaspăt retras din echipa pe care trebuia să o antreneze. Echipa se mișca în ritmul impus de alți antrenori, era un lot care ajunsese la capătul puterilor. Hagi nu a avut când să construiască.
Îmi amintesc ce spunea Mitică Dragomir când a fost întrebat ce părere are de Hagi la Națională în 2001. „Oracolul din Bălcești” a prevăzut dezastrul zicând că Hagi în 2001 la Națională ca antrenor a fost ca și cum ai lua un student absolvent ca șef de promoție și l-ai pune rectorul universității unde a învățat acel student. Sfatul lui Mitică Dragomir a fost ca Hagi să plece de jos ca antrenor, cum au făcut marii antrenori ai României.
Hagi i-a urmat sfatul și a început de jos. În acest an, al despărțirii de Mircea Lucescu și al ratării unei calificări, mai vin și vești bune. Corvinul, echipa pe care Il Luce a dus-o pe prima scenă și de unde a adus mari fotbaliști la Națională va reveni în Liga 1 după o îndelungată absență.
În mai puțin de o lună aniversăm 160 de ani de când regele Carol I a urcat pe tronul României Moderne și a început lungul drum istoric către ziua de astăzi.
Astăzi, de ziua regelui Carol I, regele Hagi pornește la drum. Nu cred în coincidențe, dar cred în valoarea și energia pozitivă a numerelor. Sunt convins că de 20 aprilie 2026 ne vom aminti cu plăcere, ca fiind ziua în care a început un drum în fotbalul românesc.
Bine, microbiștii înrăiți și steliștii mi-ar putea reproșa că pe 20 aprilie 1988, Steaua rata calificarea în finala Cupei Campionilor Europeni, fiind înfrântă pe Da Luz de Benfica Lisabona cu 2-0, după 0-0 la București. Hagi era jucător în echipa care a suferit atunci. Asta nu l-a împiedicat să se ia după dictonul olimpic: „Ai pierdut, continuă, ai câștigat, continuă!”
Hagi, spre norocul nostru, a ales să continue! Să îi urăm succes și să-l lăsăm să fie Hagi care ne-a scos din case când nu mai speram la nimic, când a arătat că imposibilul devine posibil. L-am auzit cu toții azi, a spus că era tânăr acum 25 de ani și că a învățat în timp, a muncit!
Cred, de data asta, că Hagi își va lua revanșa ca antrenor de Națională și va fi același Hagi, Regele fotbalului românesc!