AUDIO | Povestea extraordinară a lui Azdren Llullaku: ”Am mers 37 de ore pe jos. Aveam 9 ani”

Invitat la Trafic Sport, cu Horațiu Sima și Răzvan Toma, Azdren Llullaku, unul dintre cei mai de succes stranieri din fotbalul românesc, a povestit modul incredibil în care familia lui a fugit dintr-un Kosovo aflat în război și cum a ajuns în țara noastră, în 2012.

De-a lungul carierei sale în fotbalul românesc, Azdren Llullaku a evoluat pentru Gaz Metan Mediaș, Politehnica Iași, Astra Giurgiu, Concordia Chiajna, Ceahlăul Piatra Neamț, CS Gloria Bistrița și SCM Zalău, reușind să marcheze peste 45 de goluri în meciurile oficiale disputate în primele eșaloane din România.

„La Mediaș m-am simțit cel mai bine, fără niciun dubiu. Aici este a doua mea casă, unde stau cu soția, prima este în Italia, unde este stabilită mama. România este o țară frumoasă, mi-a plăcut și la Bistrița și nu numai, sunt locuri frumoase.

”Am mers 37 de ore pe jos”

Am stat în Kosovo până la 9 ani, când a venit, din păcate, războiul. A trebuit să părăsim țara, să scăpăm. Am stat câteva săptămâni în Albania și apoi ne-am refugiat în Italy. A trebuit să fugim repede, doar într-o singură direcție, spre Montenegro, eram bombardați de peste tot. Am făcut 37 de ore pe jos până am scăpat, în Muntenegru. Eram zeci de mii de persoane, eu eram cu bunicii, verii, bărbații au rămas la război, dar femeile, copiii și persoanele în vârstă au plecat. A trebuit să mergem prin munți, a fost complicat. Era iarnă, zăpadă, dar eram copil, nu prea înțelegeam ce se întâmplă.

Eu eram cu mama și cu fratele meu mai mare cu un an. Nu prea mai aveam un viitor în Kosovo, așa că mama a decis să plecăm cu barca din Albania până în Italia. Era mafia la ora aceea, dacă nu primeau banii din Italia, te aruncau în mare. Țin minte că trebuia să plecăm într-o seară, dar ne-au zis că noi vom pleca a doua zi, iar cei care au plecat în seara aceea au fost omorâți toți. Pentru noi a plătit unchiul nostru, care stătea în Germania, a dat 2000 de mărci. Cam două ore am făcut până la Bari, barca avea o viteză mare, aproape zbura pe apă.

”Domnul Pustai m-a remarcat”

În Italia m-am apucat de fotbal, oriunde apucam, dar eram extracomunitar și era foarte greu să trecem la profesioniști, de aceea am venit în România, în probe. Și, din fericire, lucrurile au mers bine. Aici am ajuns printr-un impresar care mi-a propus să vin la Gaz Metan. Am venit, a doua zi am avut un amical, era domnul Cristian Pustai în tribună. A mers bine amicalul și ne-au luat la echipă, iar de acolo a început cariera mea aici”.