Fostul atlet, săritor în înălțime, Sorin Matei, a venit în studio Sport Total FM în cadrul emisiunii Liga de Weekend, cu Răzvan Toma.
“Pe vremuri îi ziceam RFG, după Republica Federală a Germaniei. Bineînțeles, departe de Rahova–Ferentari–Giurgiului, cum glumeam noi. Era un fel de cartier compus din trei zone, mai sărăcuțe, dar a fost cartierul meu și, culmea, tot pe acolo lucrez și azi, cât timp stau în București. Mie mi-a plăcut mereu zona.
La un moment dat, când ajunsesem președinte la Federația Română de Atletism, am simțit – și am văzut și la prieteni – cum o funcție îți poate lua mințile, în sensul că te depărtează de realitate. Și apropo de întrebarea ta despre unde m-am născut: le spuneam tuturor că, dacă vreodată simt că se rup de realitate, îi duc cu drag în fostul „RFG” al meu, prin zonele mai sărăcuțe, mai defavorizate, unde vezi exact lumea în care trăim. La întoarcere, poate modul de a gândi se schimbă un pic. Asta voiam să transmit: să rămânem ancorați, cu picioarele pe pământ, când împărțim bani sau creăm condiții pentru sportivi și antrenori. Să ne gândim la toți, nu doar la unii, și să ținem cont de situația lor financiară și de viața lor de zi cu zi. De acolo pornește totul, inclusiv performanța.
să rămânem ancorați, cu picioarele pe pământ, când împărțim bani sau creăm condiții pentru sportivi și antrenori
Interesante au fost relaționările sale cu doi dintre marii săritori ai lumii, cu care a concurat în multe competiții, suedezul Patrick Sjöberg și cubanezul Javier Sotomayor.
“Patrick Sjöberg era un băiat mai retras, nu vorbea prea mult. Dar cu mine a fost extraordinar. Printre altele, mi-a oferit o pereche de patofi de sărituri cu cuie. Au rămas toți uimiți când au aflat. Pentru că era ceva ce el nu obișnuia să facă”.
“Am primit într-un an învitație la ceea un concurs ce se numea Mecca săriturii în înălțime, cam cum e Wimbledon-ul în tenis. Au fost invitați primii 20 de săritori ai lumii. La un moment dat, după ce sărisem 2,32, mi s-a rupt pantoful de la piciorul de bătaie. Altă pereche n-aveam, pentru că eram în anii 90. Marele Javier Sotomayor, multicampion și recordman mondial, fiind cubanez, care erau amărășteni cam ca noi, a înțeles situația, și mi-a dat o pereche de-a lui, el ieșind din concurs, din cauza unei probleme la o gleznă. «Ia perechea asta de la mine și concureează mai departe. Te-ai mișcat bine astăzi și ar fi păcat să nu continui» – mi-a zis. Am luat perechea, am sărit 2,36 m și am câștigat concursul. Am fost chiar aproape să sar 2,40. Am reușit însă 2,40 după o săptămână, în Cehia, izbutind cea mai bună performanță a mea și tot cu pantofii lui. Pentru că mi i-a lăsat atunci, special ca să merg cu ei să sar și în Cehia, chiar dacă acolo a concurat și el! Ba mai mult, după acea săritură, a coborât din tribune special ca să mă felicite. M-a îmbrățișat. I-am mulțumit, după care am vrut din nou să-i înapoiez perechea. N-a vrut, mi-a spus că îi pot păstra de tot. Un băiat extraordinar!”.
Cum a trecut de la atletism la tir?
“Cel care era pe-atunci secretar general a vrut să plece, să se ducă într-un alt loc. Așa că el și Sorin Babii, fostul campion olimpic, m-au tot rugat să vin ca să-i ajut, având experiență în treburile astea de birou. Mi-am zis să mă duc ca să-i ajut ca secretar general pentru un an. Iar anul ăla, 2013, s-a făcut până azi, încă… 13. M-au acceptat ca și când eram de-al lor. Eu m-am atașat și eu de ei. Și încercăm să facem lucrurile să meargă bine, cu toate că sunt multe probleme și acolo”.
Ascultă tot interviul aici: