L-am avut ca invitat la Trafic Sport, cu Horațiu Sima și Răzvan Toma, pe Victor Hexan fost masor al naționalei care a lucrat mult cu Mircea Lucescu.
Victor Hexan ne povestește cum l-a întâlnit prima oară pe Mircea Lucescu și cum a ajuns să lucreze oficial la Șahtior: „Dumnezeu să-l ierte. Cuvintele sunt prea mici ca să poți descrie ce valoare avea ca om și ca antrenor. Cum am ajuns la Șahtior… Raț făcuse o ruptură de ligament colateral, iar cei de la Șahtior au spus că trebuie să stea trei-patru luni. Au venit la domnul doctor Popescu, care era la echipa națională, și el le-a spus: «Luați-l pe Hexan și într-o lună îl scoate pe teren». Așa am ajuns prima dată la Șahtior. Mircea era acolo, alături de vreo șapte-opt fotbaliști români.
În timp ce mă ocupam de Raț, a apărut și Tîmoșciuk, care avea și el probleme. Eu eram în sala de recuperare, lucram cu Raț, și îl văd pe Tîmoșciuk făcând niște exerciții total contraindicate. Făcea exact ce nu trebuia să facă și nu-l corecta nimeni. I-am explicat ce trebuie să facă în mod corect, iar apoi mi s-a spus să mă ocup și de el.
În timp ce îi făceam stretching lui Tîmoșciuk pe unul dintre terenuri, echipa se antrena pe terenul alăturat. A apărut Akhmetov la antrenament și îl întreabă pe nea Mircea: «Cine e omul ăla care se ocupă de Tîmoșciuk?» Mircea i-a răspuns: «E fizioterapeut la echipa națională». «Și ce caută aici?» «Se ocupă de Raț.» «Și de Tîmoșciuk?» «Îl ajută și pe el.»
Când am terminat stretchingul cu Tîmoșciuk, l-a chemat Mircea la el — parcă îl și aud: «Timo, davai la mine!» — și i-a vorbit 100% la superlativ despre mine. Apoi m-au chemat și pe mine, iar nea Mircea mi-a zis: «Dom’le, nu vrei tu să vii aici, la noi?»”
“Eu cred că pe marginea terenului voi muri.” – Mircea Lucescu
„Numai de fotbal vorbea. Îl întrebam de altceva și imediat ajungeam tot la fotbal. Și îmi spunea: «Da, numai fotbal. Asta îmi place, asta e viața mea. Simt că fotbalul mă ține în viață.»
La un moment dat, acum vreo 10–12 ani, eram pe la Șahtior, în ultimul meu an, prin 2016, și îi zic: «Nea Mircea, noi când ieșim la pensie?» Eu aveam 57–58 de ani atunci. Și el îmi spune: «Victore, cuvântul ăsta să nu mi-l mai spui, că atunci simt că voi muri.» După aceea a mai trecut puțin și a zis: «Deși… nu știu de ce, dar eu cred că pe marginea terenului voi muri.»”
Ascultă tot interviul: