O parte din membrii grupului Vouă au fost invitații lui Răzvan Toma, la Trafic Sport, pentru a promova noul spectacol de umor al comedianților. Vasile Mincu, Adrian Pătrașcu și Ioan Batinaș au dat detalii despre spectacolul „România plăpândă”, pe care grupul îl va da pe 14 decembrie, la Sala Gloria, începând cu ora 19.00. Nu au lipsit nici o mulțime de povești savuroase, într-un dialog pe care nu îl puteți rata.
”Este un spectacol de umor, satiră, în stilul nostru. În afară de noi, cei trei de aici, mai sunt Cristian Crețu, Victor Ila, Șerban Drăgușanu și colega noastră, frumoasă, deșteaptă și talentată, Gabriela Bîzgan, o actriță talentată. Spectacolul va dura cam o oră și jumătate, iar sala are 400 de locuri. Orice spectacol e greu de făcut, dacă ții la calitate. Promovarea implică un efort foarte mare, am ajuns și noi la o chestie științifică, ca să zic așa. Ne gândeam noi pe vremuri la promovare? Puneai niște afișe. Acum intri în AI și asistentul AI îți spune câți bani să dai pe promovare dacă vrei să ai sold-out. Nu ai dat, nu e. Promovarea poate depinde și de brand, un brand mare se duce la o sală foarte mare. Fiecare bilet pe care vrei să îl vinzi costă, așa că îți trebuie 6 luni, un an înainte cu sala, să plănuiești tot.
Noi avem textele noastre, care trec de testul timpului, dar în zilele noastre oamenii cer texte legate de ceea ce se întâmplă zilnic. Depinde de ce spectacol.
Experiența de luptător a lui Vasile Mincu: ”O jumătate de oră”
La Obor era o sală, parcă era clubul Metalul București. Ne-am adunat vreo 20 de inși care doreau să se apuce de lupte. Eu m-am uitat la ei, numai bicepși, tot. Eu am fost luat ultimul, când a vrut să ne împartă pe perechi, la mine a ajuns fără soț. Îl vedeam pe antrenor că nu știa ce să facă cu mine și a zis că îmi dă manechinul. Acesta are 60 de kilograme, e foarte greu, eu aveam 43 sau 44. Ne-a avertizat apoi că manechinul, dacă își prinde brațul între el și saltea, îți poate rupe mâna. E periculos mai ales la turul de cap. Eu am luat manechinul, șmecher, să fac fix asta. Totul a durat cam 10 minute, mi-a prins mâna, nici acum nu e cum trebuie, la încheietură. A venit antrenorul și mi-a zis: „Băiatule, gata, du-te acasă. Lasă-i pe restul”. Deci, efectiv, am făcut un sfert de oră de antrenament. Apoi m-am apucat de fotbal și acolo am ajuns căpitan la Șoimii Progresul, la mine, la Călărași. Ceilalți nu știau să scrie, așa că m-au pus pe mine, aveam plete, ca Ayala. Eram mijlocaș stânga, un fel de Boloni, Messi sau Hagi.
”Afacerea vieții”, care îi putea face milionari, ”furată” de pun premier: ”Faceți scamatorii”
După Revoluție eram înnebuniți după afaceri, chestii de genul ăsta. Am zis să facem un magazin, ne-am luat aprobări, tot ce trebuie, cum e românul, însetat de afaceri. Și un prieten din Timișoara ne zice că are afacerea vieții. „Tu vezi în România, toate mașinile au numerele auto din tablă, care ruginesc, sunt urâte. În Vest, au din aluminiu. Luăm aluminiu, se pune o folie reflectorizantă, se lipește apoi, nu e mare șmecherie”. Păi nu era mare șmecherie, dar la noi te duceai la Avrig, 2 săptămâni dura. Aveau o presă cât Casa Poporului, era complicat rău de tot. Ăsta zice că are o presă din Germania, trimite una nouă, alta o țin la Timișoara și începem treaba.
Presa avea jumătate de metru, intra ușor în magazin. Veneau ăștia de la poliție să facă numerele, le ziceam 5 minute. „Nu e posibil, domne. Faceți o scamatorie”. Intrau în spate să vadă ce se întâmplă. Chiar ne-am gândit că afacerea asta ne îmbogățește, să schimbi numerele în toată țara. Drept dovadă, Văcăroiu, sau nu știu cine era prim-ministru atunci, a zis: „Gata, afacerea asta o luăm noi și lăsați pe Biță și Sile Trading”. Așa se numea firma noastră, am fost nevoiți să vindem, gata. Apoi am dat-o pe celebrele alimentare, mezeluri”.