Florin Bratu a comentat, la Fluier Final, cu Narcis Drejan, experiența din Albania, după despărțirea de Partizani Tirana. Fostul golgheter a analizat și situația atacanților români, o specie pe cale de dispariție. Singura soluție este Daniel Bîrligea, fotbalist pe care chiar Florin Bratu l-a adus în atenția românilor.
”Am avut probleme la Tirana”
Am avut probleme pentru că patronul a vrut să investească mult în baza de pregătire, plus terenul de joc, pentru că era unul sintetic de foarte mulți ani și în această vară s-a decis să îl facă de iarbă. Plus terenurile de antrenament, care erau într-o reabilitare continuă și probabil în primăvară vor fi gata. Ne-am antrenat pe unde am apucat, în general pe un teren sintetic al Federației. Astea au fost condițiile, le-am acceptat. Am început bine, am fost și antrenorul etapei, dar apoi au venit 3 înfrângeri la rând, iar patronul nu a mai avut răbdare și am ajuns la rezilierea de comun acord.
”Fotbalul nu este magie”
Eu credeam că vor fi mai multe investiții în echipă, am găsit un nucleu de jucători care evoluau împreună de trei ani și nu câștigaseră mare lucru. Așteptam mai multe investiții, s-au adus doar 3 jucători. Nu caut scuze, dar încerc să găsesc răspunsuri. Echipa n-a funcționat nici după, e o formație foarte iubită în Albania. M-a bucurat mult experiența, mi-am făcut prieteni, am lăsat ușa deschisă, e o piață interesantă. Eu puteam să pun lucrurile la punct, dar aveam nevoie de timp. Fotbalul nu este magie, este foarte greu să schimbi total. La început ți se promit multe lucruri, dar apoi, pentru că echipa este foarte iubită, e în ochii media, așa că la primul eșec încep să mustăcească, la al doilea dau din umeri și al treilea s-ar putea să te coste. Asta în contextul în care am avut și un context în care am jucat cu cele mai tari echipe și noi nu jucam deloc acasă, închiriam pe unde apucam. Dar nu îmi pare rău, am plecat în relații foarte bune.
”L-am adus pe cârca mea”
Pe vremea mea aveam mulți atacanți, chiar vorbeam cu niște foști colegi ce atacanți erau pe la Ceahlăul, Gloria Bistrița, Iași, Argeș. Fiecare echipă propunea câte un atacant valoros, care era bun de transfer pentru echipele din București. Cine reușea la Bacău să dea 10 goluri, se băteau pe el.
Trebuie să avem grijă ce creștem, talent avem, dar trebuie să ne ocupăm mai mult de profilul acesta de jucător interesant, tot mai rar. Chiar mă gândeam la Euro 2008, când am fost lăsat de nea Piți acasă, după ce fusesem luat în cantonament, ce atacanți erau în lotul inițial. Erau Mutu, Bratu, Daniel Niculae, Marica, Marius Niculae. Eu eram golgheter atunci, dar să vezi nivelul. Nu mai zic de Claudiu Niculescu, Ionel Dănciulescu, nu prea erau chemați. Mai erau Zicu, Mazilu.
Cred că aceste școli de fotbal, academii, iau copii doar de dragul taxei și uităm să se lucreze cu ei. Aici trebuie o reformă. Pe Bîrligea eu l-am făcut cunoscut României pentru că eram selecționerul naționalei U21. Eu l-am adus pe cârca mea, să zic așa, din Liga a treia din Italia, l-am adus la o dublă cu Finlanda și Maroc. Mulți se uitau strâmb la mine, dar eu am văzut ceva în el, a dat gol la debut, cu Finlanda, apoi în Marica iar a dat gol. Apoi l-au văzut cei de la CFR și au reușit să îl aducă ulterior. Și am descoperit atacantul naționalei României”.