Invitat în studioul Sport Total FM, Dan Chilom a discutat cu Narcis Drejan, la Fluier Final, despre problemele din fotbalul juvenil.

”Este o concurență mare și aici avem o problemă. Părinții, cu mentalitatea pe care o au, bună sau rea, este aceeași mentalitate întâlnită și în viața de zi cu zi, și în societate. Există multe „școli fantomă” care atrag copii, dar nu le oferă nimic. Părinții sunt atrași de paginile de TikTok, Instagram, de numeroasele turnee, de pozele cu multe rânduri de echipament, dar este o capcană. De ce? Principalul motiv pentru care alegi o școală de antrenori trebuie să fie staff-ul, antrenorii.

Eu înțeleg părinții care se orientează spre școlile mai apropiate de casă; se gândesc la trafic, o problemă mare în București. Dar gândim greșit dacă ne gândim că este mic și poate fi lăsat oriunde. Acest lucru nu va aduce nimic în dezvoltarea lui ca junior, apoi ca senior. Primii ani sunt cei mai importanți; „abecedarul” fotbalului este lăsat pe mâna oricui, a unor oameni care nu au habar de antrenorat, mai ales de antrenorat la nivel juvenil. Copilul ajunge la vârsta de 12-13 ani cu deprinderi greșite. Nu știe să alerge, nu se poziționează bine pe teren. Și eu am primit o sumedenie de copii care nu aveau nimic în acest bagaj tehnic; era gol total. Este aproape imposibil să mai corectezi ceva în trei antrenamente pe săptămână. Foarte multe lucruri nu se mai pot corecta. De aceea este important unde merge copilul în primii ani, chiar și în primele luni. Dacă persoana care antrenează nu are măcar minimum de școală făcută, dacă nu a jucat fotbal, nu poate învăța nimic. Nu are ce căuta acolo.

Procesul este mai important decât rezultatul

Părinții duc copiii la astfel de școli de fotbal, dar ele, practic, nu există. Nu vreau să dau nume, dar ar trebui ca FRF sau AMFB să intervină, iar aceste școli să nu mai existe. Fac rău fotbalului pe termen lung. Nu ai o bază, te antrenezi în 10 locații diferite ca să atragi copii din aceste locuri și să le iei banii.

Trecerea de la juniori la seniori, cumva, este condamnată, chiar dacă noi nu ne dăm seama. Antrenorul care te ajută să faci primii pași în fotbal este decisiv. El te poate ajuta să te îndrăgostești de fotbal sau te poate îndepărta.

Procesul este mai important decât rezultatul; părinții nu înțeleg asta. Într-un meci poți juca foarte bine, dar să pierzi cu 3-4, mai ales la această vârstă. Ceea ce este important este procesul, ciclul de antrenament săptămânal. Rezultatul poate fi decis de arbitru, de un moment, de o accidentare. Nimeni nu întreabă, însă, cum a jucat copilul meu. Dacă a jucat mai bine decât în perioada precedentă, asta înseamnă evoluție. Dar nu, toți vor să vadă care este scorul.

De aceea, mulți colegi de-ai mei vânează rezultate ca să atragă părinții. Dar, la acest nivel, rezultatele sunt întâmplătoare de multe ori. Așa că, în timpul săptămânii, nimeni nu îi învață nimic, nu se acumulează nimic, dar în weekend câștigă. Și ce facem cu aceste victorii? Nimic, se uită. Iar părinții și copiii își fac speranțe și apoi încep să se întrebe ce nu este în regulă. E ceva cu antrenorul, cu patronul, oricine, doar noi nu.

Mulți nu au ce căuta acolo

De aceea, băieții mai deștepți de afară au scos rezultatele la acest nivel. Se elimină presiunea, antrenorii nu se mai laudă cu scoruri; contează doar jocul, ce arăți pe teren.

Sunt foarte mulți antrenori care nu au ce căuta pe terenul de sport. Nu ai cum să conduci o mașină fără permis. Nu ai cum; școala, indiferent care, te schimbă. Meseria de antrenor este total diferită de cea de jucător. De aici și capcana: văd echipamente colorate, turnee, plecări. Mai mult, câștigă și câte un meci și încep să se considere buni. De aceea am spus că trebuie să intervină FRF-ul și AMFB-ul. Un lucru care poate fi făcut este obligativitatea purtării licenței de antrenor la juniori, așa cum este la Liga 1 sau Liga 2”. 

Ascultă aici tot interviul: