La Trafic Sport, cu Horațiu Sima și Răzvan Toma, am stat de vorbă cu Mihai Pantiș (jucător de scrabble).
“Sunt Mihai Pantić și joc scrabble competitiv. Astăzi vorbesc în română, deși de obicei joc mai mult în engleză. Scrabble-ul e un joc din categoria sporturilor minții, la fel ca șahul. Nu e un joc de cuvinte în sensul glumelor sau al jocurilor lingvistice, ci seamănă mai degrabă cu cuvintele încrucișate. Aproape toată lumea l-a jucat măcar acasă: fiecare jucător are niște litere și încearcă să formeze cuvinte pe care să le plaseze strategic pe tablă.
În varianta de acasă se joacă mai relaxat, dar sistemul clasic e cel folosit în competiții. Tabla are 15×15 pătrățele, deci 225 în total, puțin mai mare decât o tablă de șah. Pe ele ajung aproximativ o sută de litere, ținute inițial în săculeț, ascunse de adversar. Jocul începe cu tabla goală: bagi mâna în săculeț și scoți o literă. Înainte de prima mutare, fiecare jucător extrage o literă ca să se decidă cine începe. Apoi fiecare primește câte șapte litere, ascunse pe suportul propriu. Există și două litere „joker”, care pot reprezenta orice literă, deși nu au valoare în puncte.
Scrabble-ul se joacă în mod normal între doi jucători, față în față, cu tabla între ei. Mutările sunt alternative, iar o mutare înseamnă depunerea unui cuvânt pe tablă, literele fiind obligatoriu în continuitate. Prima depunere se face din centrul tablei, folosind cele șapte litere pentru a forma un cuvânt de 3, 5 sau câte litere se poate.
Orice cuvânt are un punctaj. Fiecare literă are valoarea ei. De exemplu, dacă pun cuvântul „far”, F-ul valorează 8 puncte, A-ul 1, R-ul 2. Deci cuvântul face 11 puncte. În plus, pătrățelele colorate pot dubla sau tripla valoarea unei litere sau a întregului cuvânt, ceea ce adaugă multă strategie.
Deși pare un joc liniștit, un turneu poate fi solicitant. Ai nevoie de apă, de concentrare, pentru că stai pe scaun și gândești continuu. În competiții se joacă cu ceas, exact ca la șah. Fiecare jucător are 25 de minute. După ce depun un cuvânt, apăs ceasul și începe timpul adversarului. Pot să mă gândesc cinci minute la o mutare, dar asta înseamnă că voi avea mai puțin timp pentru celelalte. Totul ține de organizarea timpului și de poziția de pe tablă.”
Ascultă tot interviul aici: