Sebastian Gavrilă, directorul adjunct al CSȘ 1 Timișoara, stă de vorbă cu noi la Trafic Sport, cu Horațiu Sima și Răzvan Toma.
“Din păcate, Timișoara, după cum foarte multă lume știe, suferă serios la capitolul infrastructură. Bazele sportive și sălile de sport sunt puține, iar cele existente sunt într-o stare… să nu zic deplorabilă, dar tind să se apropie de asta. Lipsa infrastructurii își spune clar cuvântul în tot ceea ce înseamnă performanță și înaltă performanță. Eu reprezint sportul individual, clubul nostru susține opt discipline sportive individuale, însă și aici baza materială este una precară.
Ne bucurăm totuși de o prezență numeroasă din partea copiilor. Reușim să-i atragem prin acțiunile noastre, avem colaborări cu școli și grădinițe, iar prin diverse proiecte reușim să captăm atenția celor mici și, în primul rând, a părinților. Să știți că părinții au devenit din ce în ce mai conștienți că mișcarea este benefică pentru copiii lor și vin tot mai mulți. Pandemia a fost o piatră de hotar pentru noi, am avut o perioadă în care am suferit din acest punct de vedere, dar acum copiii se îndreaptă din nou către sport.
Revenim însă la problema spațiilor de antrenament. Am vrea să antrenăm cât mai mult, dar baza materială nu ne ajută. Prin acțiunile noastre de selecție ne orientăm și către localitățile limitrofe Timișoarei, unde reușim să formăm grupe de începători și să ne desfășurăm activitatea, crescând astfel aria de selecție. Iar acest lucru este esențial pentru performanță și marea performanță: dacă nu ai o bază mare de selecție, nu poți ajunge unde trebuie.
performanța înseamnă muncă, înseamnă sacrificii mari
La gimnastică artistică avem reprezentare atât feminină, cât și masculină. Așa cum vă spuneam, fiind unul dintre sporturile grele — chiar foarte grele — din programul olimpic, este tot mai dificil să faci performanță în ziua de azi, într-o perioadă în care există atâtea alternative la sportul de performanță. Iar performanța înseamnă muncă, înseamnă sacrificii mari. Gimnastica înseamnă ore întregi în sală, mii și mii de repetări. Cu toate acestea, reprezentăm orașul în țară și chiar pe plan internațional cu fruntea sus.
Avem sportivi și la fete, și la băieți, campioni naționali pe echipe, medaliați și campioni naționali individual. Ne descurcăm încă foarte bine la gimnastică, atât feminină, cât și masculină. Activitatea o desfășurăm în complexul BEGA al orașului, într-o sală dedicată gimnasticii, dotată… să zicem, acceptabil.
După gimnastica artistică, apar problemele mari: gimnastica ritmică, un sport al grației și al frumuseții, nu are o sală adecvată pentru antrenamente. Ne mutăm dintr-o sală în alta. Avem, prin bunăvoința Școlii 18, acces la o sală, dar din păcate nu este potrivită din punct de vedere al înălțimii. După cum știți, în ritmică se aruncă obiecte la înălțimi mari, iar sala are plafonul prea jos. Ne mutăm mereu, improvizăm, și chiar dacă reușim să facem performanță, nu poți vorbi de performanță reală în condițiile în care nu ai o sală acreditată pentru competiții oficiale.”
Ascultă tot interviul aici: