Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu
Acum un deceniu, pe 11 martie 2016, Iolanda Balaș Soter pleca dintre noi. Discret, clasic, așa cum a fost toată viața. Nu a vorbit, nu s-a luptat în altă parte decât pe terenul de sport.
Născută pe 12 decembrie 1936, la Timișoara, în acest an ar fi urmat să împlinească 90 de ani. În 1948, la 12 ani, se legitima la Elba Timișoara. La 20 de ani, în 1956, dobora recorul mondial la săritura în înălțime, deținut de Thelma Hopkins. În 1957, s-a transferat la CCA, clubul căruia i s-a dedicat pe tot parcursul vieții.
Timp de un deceniu „Doamna Ioli” a bătut record după record. De 14 ori, a marcat sportul mondial, ajungând să sară, de la 1,75 m, la 1,91 m. Asta în peste 150 competiții la care a participat. Primul și singurul ei antrenor a fost Ioan (Janos) Soter, care i-a devenit și soț.
A învins politicianismul epocii sale, când a fi ungur de origine însemna pentru politrucii vremii a fi „dușmanul poporului”. I-a cerut personal lui Gheorghiu Dej pașaportul pentru Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, a ajuns acolo după ce delegația României era deja acolo.
Atunci, a sărit maximul de 1,85, în timp ce adversarele ei rămăseseră la 1,71. 4 ani mai târziu, în 1964, la Tokyo, a sărit 1,90 m. „Liniște! Sare Iolanda Balaș!” era comentariul sportiv cel mai popular când „Doamna Ioli” sărea.
A strălucit până la finalul carierei cu încă 2 medalii de aur și 1 de argint la trei campionate europene: Stockholm, Belgrad și Berna. A fost apoi arbitru și Președinta Federației de Atletism din România din 1988 până în 2005.
Auzim de „Anul Nadia”, de „Anul Ilie Năstase”. Dar oare „Anul Iolanda Balaș” în atletism poate fi? Sunt totuși 90 de ani de la nașterea celei care a redefinit atletismul românesc!
A spus, ce-i drept, că etnic maghiar fiind și-ar fi dorit să fi concurat pentru Ungaria, dar a concurat pentru România și a făcut-o extraordinar.
Sportul este deasupra exagerărilor pseudo-naționaliste și ale vorbelor de cârciumă, Iar „Doamna Ioli” a trăit pentru sportul românesc! Să o odihnească Dumnezeu, la un deceniu de când a plecat pe Arena Eternității!