Dinamo București se află într-o etapă delicată a existenției sale, iar amintirea sau nostalgia oricărei peformanțe trecute poate funcționa ca bun motivator pentru un entuziasm colectiv în acea direcție, atât de la fani, cât mai ales de la jucători și antrenori. Deși Cupa Ligii este tehnic ultimul trofeu după termen, aceasta a trecut din nou în istorie, fiind scoasp din calendarul competițional, campionatul, cupa și supercupa rămânând singurele rămase la dispoziție pe plan intern pentru cluburile mari.
În urmă cu zece ani, câinii roșii veneau după cel mai satisfăcător sezon pe care avea să-l realizeze pentru mai bine de o decadă, reușind la finalul sezonului 2011-2012 să se aleagă atât cu Cupa României, cât și Supercupa României, evident consecință directă a primei performanțe menționate. Competiția eliminatorie a câștigat-o după o campanie relativ pragmatică, fiind aproape să fie eliminați în semifinale de Gaz metan Mediaș, calificându-se datorită golului din deplasare.
Finala Cupei a câștigat-o în fața unei echipe feroviare, rivalii bucureșteni de la Rapid, după un gol marcat de fundașul Scarlatache, cu Dario Bonetti pe bancă, același care avea să fie și la finala Supercupei României de la mijlocul lunii iunie 2012. De data asta, rivalii erau o altă sucursală feroviară, CFR Cluj, care veneau din postura campioanei României în acel an, pentru a treia oară în istorie. În campionat, dinamoviștii au terminat pe locul 5 la nouă puncte de ardeleni.
Cea de a 14-a ediție a Supercupei României s-a disputat pe 14 iulie 2012, în fața unui public de 9.960 de spectatori adunați pe Arena Națională din București, la mijlocul verii. Partida s-a jucat seara la ora 21:00, avându-l la centru pe arbitrul arădean Ovidiu Hațegan, pe margini doi provinciali în ploieșteanul Cristian Nica și constănțeanul Aurel Onița, cu gălățeanul Adrian Cojocaru rezervă.
Drept ajutor, au mai avut doi asistenți în spatele porților, brașoveanul Robert Dumitru și olteanul Sebastian Colțescu, iar ca observatori federali au semnat condica Octavian Goga pentru raport de joc și Aron Huzu pentru arbitri. Meciul a avut două părți importante, timpul regulamentar și perioada de prelungire care s-a întins atâta timp cât scorul de egalitate a fost menținut într-o manieră sau alta.
Bucureștenii antrenați de italianul Dario Bonetti au început cu Cristian Bălgrădean în poartă, Constantin Nica, Srdjan Luchin, Dragoș Grigore și Cristian Pulhac în defensivă, Laurențiu Rus, Issa Ba, Boubacar Mansaly și Cătălin Munteanu la mijloc, cu Marius Niculae (căpitanul) și Marius Alexe în ofensivă. Pe parcursul primelor 90 minute, Niculae a fost schimbat cu George Țucudean în minutul 46, Rus cu Cosmin Matei în minutul 61, Issa Ba cu Alexandru Curtean în minutul82.
Ardeleanii cu Ioan Andone pe banca tehnică au început cu Eduard Stăncioiu, care era susținut în defensivă de Ivo Pinto, căpitanul Ricardo Cadu, Vasile Maftei și Mario Camora, la mijloc de Ciprian Deac, Gabriel Mureșan, Adam Vass și Diogo Valente cu Modou Sougou și Ronny da Silva în atac. Până la final, Andone l-a schimbat pe Vass cu Bakary Sare în minutul 59, pe Valente cu Ioan Hora în minutul 70 și pe Ronny cu Pantelis Kapetanos în minutul 78.
Interesant sau nu, ambii antrenori au fost inspirați cu jucătorii folosiți, dar mai ales cu cei care au intrat. Portughezul Valente a deschis scorul în minutul 36 pentru clujeni, lăsând un avantaj pentru ardeleni la pauza primei reprize, care a fost anulat de nou-intratul George Țucudean la începutul celui de-al doilea sfert de oră al reprizei secunde în minutul 62. Scorul a rămas egal până la finalul minutelor regulamentare, meciul având reprize de prelungire, perioadă în care Țucudean a reușit dubla în minutul 101, care a fost anulată de Kapetanos un minut mai târziu pe tabelă.
De menționat că la nivelul cartonașelor galbene, meciul a fost intens mai ales de partea campionilor României de la acea vreme, care au adunat cinci cartonașe galbene prin Deac, Sougou, Cadu și Camora, unul dintre ei alegându-se chiar și cu o eliminare, căpitanul Cadu în minutul 65, față de dinamoviști care au încasat doar un galben în minut regulamentar prin Țucudean, restul primind în prelungiri – Boubacar, Grigore și Munteanu.
Era clar că soarta trofeului urma să fie decis la loviturile de departajare, iar printre jucătorii rămași pe banca celor două echipe puteam enumera portarul Kristijan Naumovski, Alin Dobrosavlevici, Nicolae Mușat, Ionel Dănciulescu la Dinamo, respectiv portarul Mihai Mincă, Ionuț Rada, László Sepsi, Viorel Nicoară la Rapid.
Primii executanți au fost cei de la Dinamo, prin Alexe care a transformat, urmat apoi de Kapetanos de la CFR Cluj, respectiv Matei, care avea să-și mențină avantajul după un șut în bară al lui Sougou și apoi o transformare a lui Munteanu pentru 3-1. Clujenii au ratat din nou cu același scenariu, șut în bară al lui Hora, dinamoviștii având apoi neșansa unei parade a lui Stăncioiu în fața lui Țucudean. Mureșan a marcat al doilea gol de la punctul cu var pentru clujeni, dar Grigore avea să aducă trofeul.
Deși simbolică, Supercupa României are darul, cel puțin în ultimii 30 de ani de a face tranziția de la un sezon la altul, lăsând atât speranțe, cât și o urmă că performanțele nu au fost întâmplătoare. Din păcate, pentru Dinamo, ceea ce a urmat a fost mai mult decât dezamăgitor, ajungând în 2022 să retrogradeze în Liga a 2-a, iar CFR Cluj avea să continue să mai câștige cinci campionate consecutive, o performanță comparabilă cu cele ale Stelei din perioada comunistă sau Chinezul interbelic.
Autor: Sebastian Răducu