Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu
La 18 aprilie 1945, se fonda UTA, echipa de fotbal numită „Bătrâna Doamnă”.
Baronul Francisc von Neuman, patronul Întreprinderii Textile Arad, era mare fan Arsenal Londra, de aceea, a ales culorile alb-roșu pentru echipa sa.
Abia intrată în Campionatul Național de Fotbal, în sezonul 1946-1947, UTA ia și primul titlu de campioană, depășind-o pe Carmen București. În 1947-1948, câștigă un nou titlu de campioană. Va lua și Cupa României, învingând CFR Timișoara.
În 1950, sub numele de Flamura Roșie, ia Campionatul, dar pierde finala Cupei în fața celor de la CCA. În 1953, câștigă Cupa României și locul III în Campionat.
Un al patrulea titlu de Campioană vine în 1954. Alte două titluri de Campioană vin în sezoanele 1968-1969 și 1969-1970. În 1971-1972, a ajuns în sferturile Cupei UEFA, după ce în 1971, a ocupat locul 2 în clasament.
Urmează decăderea, retrogradarea. Revine pe prima scenă în 1993. Are mai multe ridicări și retrogradări, inclusiv în Divizia C. În 2006-2007, este din nou în prima scenă fotbalistică. Va urma iar o perioadă dură, revenirea pe prima scenă fiind în 2019-2020.
Ion „Țop” Voinescu a văzut lumina zilei la 18 aprilie 1929, la Valea Dragului, Ilfov. A apărat buturile României din 1949 până în 1962. A bifat în total 22 selecții. A apărat de 185 de ori pentru Metalul București și pentru Steaua București.
A debutat în fotbal în 1939, la Olimpia București. Din 1943, a jucat la ASPIM, iar din 1945, la Carmen București. În 1947, a evoluat la RATA Târgu Mureș, iar în 1948, a semnat cu Metalul București.
La Steaua, a ajuns în anul 1950. Va juca aici până în 1965. A câștigat succesiv Campionatele din 1951, 1952, 1953 și apoi Campionatele din 1956, 1960, 1961. Cupa României a fost cucerită de Steaua cu „Țop” apărăror între buturi, în 1950, 1951, 1952, 1955 și 1962. A disputat 400 partide în Divizia A. Așadar, a avut 11 trofee: 6 titluri de campion și 5 Cupe ale României! A reușit „eventul” în 1951 și în 1952. La Helsinki, la JO 1952, a fost considerat cel mai bun portar. În 1952 și 1962, a fost decorat cu Ordinele Muncii, respectiv RPR.
Securitatea nu permitea transferuri în străinătate, Ion Voinescu fiind ofițer al Armatei. Arsenal Londra și l-ar fi dorit în 1956. Vasco da Gama, echipă braziliană care cucerise mai multe titluri naționale în Brazilia, a făcut o ofertă statului român în 1961. Așadar „Țop” a fost curtat atât la apogeul, cât și la finalul carierei de către cluburi legendare din Europa și America de Sud.
A pregătit juniorii Stelei după ce s-a retras. În 1977, juniorii lui Voinescu au cucerit campionatul. Atunci, „militarii” au triumfat în Campionat cu toate „eșaloanele”: juniori, tineret, seniori.
Cât privește portarii Stelei, prin mâna lui „Țop” Voinescu au trecut cam toți și deloc puțini: Helmuth Duckadam, Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim („descoperirea” lui Ion Voinescu!), Constantin Eftimescu și Dumitru Moraru.
Nu s-a oprit doar la Steaua, deși a avut gradul de locotenent-colonel. „Țop” Voinescu a decis să antreneze cu rezultate bune alte echipe. I-a salvat de la retrogradare pe cei de la ASA Tg.Mureș și Sfîntu Gheorghe, ducându-i pe fotbaliștii din Piatra Neamț din Divizia C în Divizia B. A decis să se pensioneze la finalul anilor 80.
Fără Ion Voinescu, poate Helmuth Dukhadam și Daniel Gherasim n-ar fi fost ce erau și nici Steaua n-ar fi fost ce a ajuns în istoria fotbalului românesc. Acum 8 ani, Ion Voinescu, pleca dintre noi, la 9 martie 2018.