Istoria unui club, mai ales a unuia legendar precum CS Rapid, e scrisă de oameni. De sportivi, antrenori, conducători și fani. Iar în noul documentar dedicat Centenarului Rapidului urmărim relația aparte dintre eroii din teren și cei din tribune. Pentru că vorbim cu legendele, oamenii care au pus Clubul Sportiv Rapid pe harta sportului european și a celui mondial.
La ceas de sărbătoare am dat timpul înapoi și le-am vizitat pe Elena Hedeșiu și Maria Constantinescu, ambele câștigătoare ale Cupei Campionilor Europeni la Handbal, în 1964. Dar și pe Mari Doiciu, membră a echipei care a adus primul trofeu european pe echipe de după Revoluție (Cupa IHF 1993), pe Alina Dobrin și pe Cristina Dogaru, componente ale Dream Team-ului triumfător în Cupa EHF în 2000. Pentru ele, dar și pentru Aurel Drăgan, câștigător al cupei Campionilor Europeni la Volei în 1961, 1963 și 1965, fanii au fost, practic, un coechipier în plus.
Merită, pentru că concluzia trasă de Mari Doiciu spune totul: “Când jucam și aveam galeria stânga-dreapta, parcă aveam patru picioare și patru mâini. Erau al optulea coechipier, ne dădeau aripi. Ni se făcea pielea de găină din vestiar când îi auzeam cum ne încurajau. Erau muncitori, pentru ei era un spectacol. Când am câștigat Cupa, cred că m-au îmbrățișat o sută de oameni. Simți căldura unui om simplu, eram atât de încântată încât cântam imnul și pe drum, când mergeam acasă. N-am cum să șterg din minte acele imagini”.