Laurenţiu Cobzaru alergă zeci de mii de kilometri pentru a da o şansă la viaţă unor oameni grav bolnavi

“Campionul faptelor bune” – așa a fost supranumit Laurențiu Cobzaru, un tânăr de 36 de ani, militar de profesie, care și-a dedicat ultimii șase ani din viață cauzelor umanitare, alergând zeci de mii de kilometri pentru a da o șansă la viață unor oameni încercați de boli grave.

Tânărul militar participă la maratoane umanitare și organizează crosuri de binefacere pentru a-i ajuta pe cei grav bolnavi și cu posibilități materiale reduse să aibă o șansă la un tratament de specialitate. Sunt zeci de cazuri de oameni grav bolnavi – copii, adulți, colegi de arme – în care s-a implicat, punându-și pasiunea de a alerga în sprijinul nevoii lor urgente pentru tratament și intervenții de specialitate.

Toată lumea vă cunoaște sub pseudonimul “Campionul faptelor bune”, cine sunteți și pentru ce cauză militați?

,,Cine sunt eu? Sunt doar un simplu om, cu un prenume tot la fel de simplu: Laurențiu și le mulțumesc părinților mei.

Sunt super multe de spus cine sunt, sunt super multe articole scrise de către oameni care cred în ceea ce fac și le mulțumesc din suflet pentru faptul că au scris despre mine. Dar nu asta este important, cel mai important este faptul că au dus mai departe mesajul meu, al cauzelor umanitare pe care le-am susținut și le susțin din toată inima mea Provin dintr-o familie mare şi sunt bucuros să afirm asta, suntem cinci fraţi şi o soră.

În familia noastră a existat mereu dorinţa de a oferi, de a ne ajuta semenii, iar asta m-a ajutat să îmi formez caracterul de om bun, la fel ca şi fraţii mei. Părinţii nu aveau condiţii să ne ofere totul. Ne dădeam încălţările de la unul la altul. Mi-am dorit să fac sport, dar părinţii nu au putut să se împartă la câţi copii suntem. La orele de sport mă înroşeam tare la faţă, aşa că eram ţinut pe margine.

La toate cursele la care particip susțin și o cauză umanitară. Cred în Dumnezeu şi, pot spune că, am făcut cu el, cândva, un pact. L-am rugat să mă ajute să alerg cât mai repede şi mai mult, iar eu i-am promis că tot ce voi câştiga voi dărui celor aflaţi în nevoie. Dumnezeu cred că m-a ascultat, pentru că m-a ajutat să cresc în ceea ce mi-am propus.

Sunt un om simplu, un om obişnuit, care speră că ajutorul său va face lumea puţin mai bună. Nu sunt un om bogat, dar am picioare sănătoase şi alerg cât pot, sperând că oamenii care au bani sa îi ajute pe cei bolnavi”, ne-a transmis Laurențiu Cobzaru.

Cum procedezi după ce afli despre o cauză umanitară?

,,Atunci când susțin o cauză umanitară este contul familiei, așa că doar familia are acces la cont. Iar când organizez cros in Brăila, o dată pe lună, mă ocup de tot ce tine de cros, iar ce se strânge sunt donați toți bănuții in contul familie care are nevoie de ajutor.

Crosurile pe care le organizez în Brăila le fac împreună cu prietenul meu Costel MAZÂLU (ISU “Dunărea” Brăila)”, ne-a deslușit Laurențiu.
De la ce vârstă a început această pasiune?
,,Fiecare are o pasiune, a mea este să alerg. Fac sport și alerg de la vârsta de nouă ani. Dacă in urmă aveam zeci de mii km alergați cine știe câți am acum, nu i-am contorizat, fiindcă alerg cu drag și orice alergare nu se risipește fiindcă am mereu un mesaj umanitar. Importanţa acestor kilometri este reprezentată de scopul urmărit, respectiv acordarea de sprijin pentru cei care au mare nevoie de ajutor. Aici nu am pus la socoteală şi participările la competiţiile sportive alături de prietenii mei de suflet, Marian Tănase, Liviu Cobzaru, Costel Mazâlu, împreună cu care am susţinut mereu cauze umanitare. Sunt oameni cărora le voi fi veşnic recunoscător, poate cândva am să mă revanşez faţă de ei. Le mulţumesc din inimă tuturor pentru sprijin, pentru faptul că au înţeles că scopul urmărit de mine este mai important decât imaginea mea”, ne-a transmis Laurențiu.
Ne poți spune mai multe despre imaginea ta?
,,Imaginea mea? Fiecare dintre noi vrea să aibă o imagine, sa fie numărul unul, să câștige o cupă, o medalie. Dar uităm un lucru: ne ajută asta? Cel mai important lucru este sănătate, nu partea materială. In 2018, 2020 am fost declarat Omul Anului în Armata României, titlu oferit de Statul Major al Forțelor Terestre. Iar în 2021 am primit Emblema Forțelor Terestre, oferita de SMFT. Distincţia ‘Omul Anului’ este meritul tuturor celor împreună cu care am făcut lucruri frumoase, de suflet, de sprijin şi ajutor pentru semenii noştri. Nu cred că există doar Omul Anului, eu cred că există Oamenii Anului. Un singur om nu poate face totul, doar împreună putem reuşi. Adevărata valoare este dată de noi toţi, nu de un singur om”, spune Laurențiu Cobzaru.
Crezi că meseria de militar te face să fii mai puternic în demersurile tale umanitare?
,,Ca militar, îmi iubesc ţara, drapelul, semenii, îmi respect superiorii şi colegii, respect regulamentele militare. Le mulțumesc din suflet superiorilor și colegilor pentru sprijin. Ceea ce fac o fac din pasiune şi iubire pentru ceilalţi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit, m-a ajutat în toate momentele mele de cumpănă. Nu pot să mă laud cu ceva ce mi-a fost dăruit. Lui îi sunt recunoscător, dar şi tuturor oamenilor care cred în mine. Voi continua să fac ceea ce ştiu mai bine: să ajut şi să alerg”, a spus Laurențiu.
Cum pot veni oamenii în ajutorul tău, de a salva vieți?
,,Toți oamenii se pot implica, donând din puținul lor, fiecare cât poate, un singur leu face enorm de mult diferența pentru persoana care are nevoie de ajutor.
Unii mi-au dat un nume in mediul virtual: campionul faptelor bune! Nu mă consider nici așa, repet sunt doar un simplu om și atât. Fiecare dintre noi are puterea să schimbe ceva, poate că nu schimbă lumea dar cu siguranță va schimba destinul cuiva care are nevoie de ajutor.

Sunt ca membru în cadrul Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități Galați. Prin această cale doresc să le mulțumesc din suflet pentru tot sprijinul acordat”, a spus Laurențiu Cobzaru.

Care este cel mai lung maraton umanitar pe care l-ai parcurs?

,,Cea mai lungă cursă a mea a fost Galați – Satu Mare(aproximativ 600 de km), am alergat pentru o tânără polițistă, grav bolnavă.”
Laurenţiu Cobzaru a plecat din Galaţi, în alergare, în dimineaţa de 20 iunie 2020. După mai bine de 600 de km alergaţi şi aproape o săptămână în care a dormit în maşină, a ajuns la Satu Mare.
Militarul a alergat pentru a o ajuta pe Elena Ramona Ţoapă, o poliţistă de 20 de ani diagnosticată cu leucemie acută la scurt timp de la angajare, dar şi în memoria unui băieţel din Brăila.
- Advertisement -

Articole Similare

- Advertisement -

Campioni la karting de la vârste fragede: “Copiii trebuie aduși pentru...

Cristi Cucolaș, alături de Igor Aron(7 ani) și Matei Popescu(9 ani), au fost prezenți în studioul Sport Total FM, în cadrul emisiunii „Liga de...
- Advertisement -