„Dubla” cu Slovenia de acum 24 de ani – sfârșitul Generației de Aur

Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu

Nu voi scrie despre dezastrul de aseară. Eram sigur că așa va fi. O înfrângere cu 3-1 a fost onorabilă pentru modul în care au jucat ai noștri. Nu mai era mult până la final, era deja 2-1 pentru gazde și vorbeam prin mesaje pe Whatsapp cu jurnalistul Narcis Drejan. I-am spus că știam gluma aceea cu Iugoslavia și că în oricâte republici „s-ar fi spart”, tot luăm bătaie la fotbal.

Relația fotbalistică este una veche. Ne leagă de fosta Iugoslavie, meciul din 8 iunie 1922, când România a jucat primul meci internațional oficial din istorie. Am câștigat noi, atunci, la Belgrad cu 2-1. În rest, apropiindu-ne de contemporaneitate, rezultatele partidelor cu selecționate ale statelor apărute pe mormântul fostei federații balcanice au fost dezamăgitoare pentru noi.

În 2001, acum 24 de ani, Generația de Aur, cu Hagi selecționer, venit direct din poziția de căpitan al echipei, a încercat să treacă de Slovenia la barajul pentru Mondialul din Coreea de Sud-Japonia 2002.

Meciul tur a fost în Slovenia. A început în seara zilei de 10 noiembrie 2001, ora 20. România a marcat prima, prin Marius Niculae, în minutul 26.  15 minute au trecut până când slovenii au egalat în minutul 41 prin Milinko Acimovic. A doua repriză a fost un meci al supraviețuirii. Generația de Aur, mai exact ce mai rămăsese din ea, a încercat să forțeze păstrarea egalului, dar în minutul 70, Milan Osterc, ne-a trimis în lumea viselor ca la box.

Urma, pe 14 noiembrie 2001, returul de la București. Meciul de pe „bătrâna” Ghencea a fost un fel de „Neajlov-Călugăreni”. Adică o luptă în mocirlă, disperare a unei generații care voia să apună frumos. Golurile au venit în repriza secundă.  Rudonja a deschis scorul pentru sloveni în minutul 55. 10 minute mai târziu, Contra egala, în minutul 65.  Ioan Ovidiu Sabău și-a amintit atunci că Mutu fusese faultat clar în careu dar arbitrul partidei de atunci nu a acordat penalty. Una peste alta, în acea seară rece de 14 noiembrie 2001, s-a terminat ce începuse pe 15 noiembrie 1989, tot pe Ghencea, cu acel 3-1 incredibil contra Danemarcei care a fost momentul de naștere al Generației de Aur.

După ratarea calificării, Gheorghe Hagi avea să comenteze la postul TV DolceSport: „Mi-au lipsit Rădoi şi Filipescu şi a fost greu să îi înlocuiesc. Plus că noi am ratat foarte mult. Am făcut două meciuri bune, dar nu a fost de ajuns. Eu am făcut două-trei greşeli, care ne-au costat. Ei au aşteptat şi totul s-a dovedit să fi fost de partea lor. L-am trecut pe Contra mijlocaş dreapta să împingem jocul. Acolo ne-au prins. A fost o greşeală esenţială. Ne-au prins uşor”.

Au trecut de atunci 24 de ani. Aseară, n-a fost decât o repetiție în gamă minoră a tragediei din 14 noiembrie 2001. Nimic n-a mai fost la fel. Faptul că am mai ajuns pe la două Campionate Europene, de atunci, nu a îndulcit drama Naționalei. Generația lui Lobonț, Mutu, Chivu a rămas anonimă, o mare ghinionistă, iar generația care a fost vara trecută la Campionatul European nu și-a confirmat aura de măreție pe care jurnaliștii și fanii dornici să mai vadă un Mondial cu românii în marile arene, le-au acordat-o.

Nu prea cred în minuni! Ajungem la baraj, cu două meciuri succesive (eliminatorii), în care vom juca în primul meci cu una din echipele din prima urnă valorică: Italia, Turcia, Ucraina, Polonia. Dacă trecem (deși nu cred!) am urma să întâlnim una din echipele care vor câștiga confruntarea dintre urnele 2 (Ungaria, Scoția, Cehia, Slovacia) și 3 (Albania, Macedonia de Nord, Kosovo, Bosnia și Herzegovina). În prezent, România este în urna a 4-a. Acolo, este cu Țara Galilor, Suedia și Irlanda de Nord.

Îmi aduc aminte că de Țara Galilor, trecusem în 1993, în noiembrie și am prins avionul de America, Suedia ne-a scos în sferturile World Cup 1994, iar Irlanda de Nord, în optimile Coppei del Mondo 1990.

Una peste alta, trăim din amintiri. Ianis Hagi, de exemplu, avea 3 ani când în 2001, am rămas acasă. Acum are 27 ani și se pregătește să privească spre apusul carierei, departe de ceea ce a însemnat tatăl lui, marele Hagi, învinsul din tragedia din acel noiembrie rece al lui 2001.

 

- Advertisement -