Mihai Covaliu ne-a vorbit la Fluier Final, cu Narcis Drejan, despre situația sportului din viața copiilor, în cadrul campaniei noastre “De ce nu fac românii sport“.
“Trebuie să înțelegem cu toții importanța sportului. Sportul este esențial, mai ales în această perioadă. El oferă confortul stării de bine și este științific demonstrat că o persoană care face cel puțin 30 de minute de mișcare în fiecare zi are un tonus diferit, o altă energie și o altă abordare atunci când își începe ziua și își desfășoară activitatea.
De fapt, aici ar trebui să fie focusul nostru: cum îi determinăm pe oameni să facă mai mult sport sau chiar sport zilnic, pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate, de funcționare și de fericire.
Zilele acestea discutăm despre o nouă abordare și o nouă strategie, poate chiar la nivel național. Apropo de copiii mei: mi-am dorit, în primul rând, ca ei să facă sport, indiferent care. Și nu au început cu scrimă.
Am avut răbdare, iar aici vreau să subliniez și ceea ce spunea David Popovici despre cariera lui: a fost încurajat și susținut de părinți, fără să i se ceară performanță nici la 10 ani, nici la 12, nici la 15.
Revin la ceea ce s-a discutat după Jocurile Olimpice de Iarnă de la Milano–Cortina, când toată lumea s-a întrebat cum reușește o țară de 4–5 milioane de locuitori, precum Norvegia, să câștige de două ediții la rând clasamentul pe medalii la Jocurile Olimpice de Iarnă și să obțină rezultate foarte bune și la cele de vară. Analiza este simplă: copiii trebuie duși la sport în primul rând pentru mișcare, pentru dezvoltarea fizică, pentru îndemânare, reflexe, orientare în spațiu. Să știe să alerge, să înoate, să meargă cu bicicleta, să patineze.
Analiza este simplă: copiii trebuie duși la sport
Toate aceste lucruri trebuie luate în calcul de către părinți, iar ei trebuie să aibă răbdare cu copiii lor. Să-i ducă la cât mai multe discipline sportive, iar acolo unde copilul are aptitudini — nu doar plăcere, deși și aceasta contează — antrenorii îi pot îndruma către un anumit sport. Abia apoi putem vorbi despre performanță. Dar, mai întâi, copiii trebuie să experimenteze și să fie susținuți.
Copiii mei, cum spuneam, nu au început cu scrimă. Au făcut înot, dansuri, puțin fotbal, puțin aikido. Am încercat să-i expun la cât mai multe discipline pentru a se dezvolta, nu pentru a face performanță. Le-am spus mereu să aibă răbdare, pentru că va veni și momentul în care vor putea câștiga medalii.
Zilele acestea discutăm cu președintele Federației Române de Scrimă, Florea Marius, și vom începe din toamnă un proiect pilot. Poate părea neobișnuit în România, dar, așa cum au reușit norvegienii, putem și noi: până la 13 ani, nicio competiție cu clasament. În felul acesta, copilul nu simte presiunea rezultatului, iar părintele nu pune presiune pe copil pentru a obține performanță. Dacă nu apare un rezultat imediat, copilul nu este mutat dintr-un sport în altul.
Aceasta este o mare problemă: când părintele vede că după un an, doi sau trei copilul nu a câștigat o medalie, spune „nu ești bun de sport, hai să facem altceva”. Este complet fals. Copilul nu și-a încheiat perioada de creștere, de învățare, de acumulare. Trebuie să ne schimbăm mentalitatea, să avem răbdare cu copiii noștri. Astfel vom crește și procentul celor care practică sport de masă, pentru că este clar că nu toți pot fi campioni mondiali.
Nu toți copiii vor ajunge campioni europeni, nu toți vor merge la Jocurile Olimpice și nu toți vor câștiga medalii. Dar toți pot deveni mai motrici, mai sănătoși și pot avea o educație mai bună prin sport. Sunt multe alte avantaje pe care trebuie să le vedem în practicarea unuia sau mai multor sporturi. De ce nu?”
Ascultă tot interviul aici:
