Răzvan Oprea ne vorbește la Execuții Matinale, cu Gabriel Maricescu și Daniel Nazare, despre World Cup și Dinamo.
Despre Mondiale, Răzvan Oprea spune: „Am ținut cu Norvegia și, sincer, cred că încă de acum vreo opt luni am zis că Norvegia va ajunge departe. Mă rog, meciul cu Anglia i-a oprit puțin arbitrul, altfel ar fi mers mai departe. Sunt convins de asta, mai ales dacă stăm să analizăm — ca la Liga I — au fost probleme grave de arbitraj peste tot, dar mai ales în meciul în care am ținut eu cu Norvegia. Am vrut o echipă care să nu fie… nu știu ce forță socialistică, știi? Am ținut cu un outsider.
Pentru mine, Cupa Mondială a fost o dezamăgire uriașă. Din punctul de vedere al arbitrajelor și al felului în care a fost gândită, organizată și tot restul. Sunt echipe care au fost tratate efectiv ca și cum ar fi de rangul doi. Iar când trecem de rangul doi, regulile fotbalului au fost încălcate complet la intervenția politicienilor, iar arbitrajele au fost mizerabile. Poate greșesc eu, dar… sunt atât de multe exemple încât… Da, dacă mergem pe rețeta asta, în câțiva ani cred că ar putea să se înscrie o sută de echipe la Campionatul Mondial, să joace timp de patru ani fiecare cu fiecare și să facă un clasament.”
regulile fotbalului au fost încălcate complet la intervenția politicienilor, iar arbitrajele au fost mizerabile
Despre Dinamo, Răzvan Oprea spune: „Copici a fost un antrenor căruia nimeni nu i-a dat credit la început și era un nimeni, hai să fim serioși. A venit la Dinamo și și-a făcut treaba. A demonstrat că știe meserie, dar știe o singură partitură. Nu a demonstrat adaptabilitate.
A creat un sistem bun, sistemul lui, dar nu prea s-a adaptat. E adevărat că nici nu a avut jucători, să fim serioși — în față n-a avut niciodată ce trebuie. N-am avut un vârf de peste un an și jumătate. N-am avut vârf…. În sistemul lui e nevoie de un vârf împins, un vârf care să desfacă echipa, să împingă jocul. Cineva care să țină de minge, ca în termenii lui Ilie Dumitrescu, pe tranziția pozitivă — când recuperezi mingea în sistemul lui Copici.
Nu în atacurile poziționale, acolo se putea descurca fără vârf. Dar el a construit o echipă reactivă. Și ca să fie reactivă și să aibă rezultate, avea nevoie de un vârf. N-a avut niciodată pe cineva care să țină de mingea lungă, respinsă, sau de pasa puțin mai lungă pe tranziția asta, pe recuperarea balonului și declanșarea contraatacului.
Când l-a avut pe Karamoko valid — care nici el nu e vârful ideal — măcar a ținut de minge și a reușit să valorifice mingile. Atunci Dinamo a jucat mai bine și a avut rezultate. Cum a dispărut Karamoko, au dispărut și golurile.”
Ascultă tot interviul aici: