Mihai Teja a vorbit cu Daniel Nazare la Liga de Weekend despre primul meci al lui Hagi la națională.
“Am văzut multe lucruri bune. Am văzut și lucruri mai puțin bune, în special faptul că nu am reușit să scoatem măcar un punct. Dar, din punctul meu de vedere, sunt multe aspecte pozitive.
Prima repriză a fost mult mai bună, a doua mai puțin. În prima repriză am văzut o atitudine foarte bună: curaj, pressing, iar atunci când am avut mingea am reușit să avem o posesie care să țină jocul departe de poarta noastră. Poate că nu ne-am creat foarte multe ocazii, dar eu am văzut o idee de joc, un plan tactic, o echipă bine organizată.
Știm cum arată echipele antrenate de Gică Hagi. Se vede lucrul acesta, se vede mâna lui. Există o idee de joc. Asta văd la echipa națională. După aceea, normal, valoarea jucătorilor face diferența. Iar jucătorii Suediei au o calitate superioară. Joacă în campionate puternice, se vede ritmul, se vede calitatea. Accelerau foarte ușor cu mingea în spațiu, nu pierdeau mingea, iar când o aveau la picior era greu să-i destabilizezi. La dueluri, unu contra unu sau unu contra doi, sunt foarte buni. Aici nu ține de Hagi, nu ține de noi. Aici ține de valoarea individuală.
Dar eu am văzut la echipa națională o idee de joc. Asta îmi place mie, ca antrenor sau ca simplu spectator: văd un pressing, văd agresivitate, văd posesie atunci când avem mingea, văd o dinamică. Sunt lucruri bune și lucruri mai puțin bune.
Sunt două strategii atunci când ești selecționer. Prima: alegi jucătorii care sunt în cea mai bună formă sportivă, care joacă mult la echipele lor de club, care au ritm și intensitate. A doua: alegi jucători după alte criterii, omogenitate, experiență, profil tactic. Gică Hagi a optat pentru prima strategie. Acum, ce să spun… pot fi o sută de mii de discuții. Dacă se câștiga meciul, era cea mai bună strategie. Pentru că nu s-a câștigat, întotdeauna pare mai bun acela care nu a jucat, acela care stă pe margine și nu a fost convocat. Sunt păreri diferite, e de discutat.
Poate și la echipa de start, poate la 2-3 jucători care ar fi putut fi alții. Dar eu plec de la tabloul general: nu am văzut o echipă fricoasă. Nu am văzut o Românie care să intre cu inferioritate, cu „Doamne, jucăm cu Suedia, hai să ne apărăm, să stăm cu fundul în poartă, poate scoatem un punct, poate nu ne dau cinci, să ne dea doar trei”. Nu am mai văzut asta. Am văzut o echipă care a intrat pe teren, a jucat, a încercat să pună în practică sistemul respectiv: cinci pe fund, 5‑2‑1‑2, sau 5‑3‑2 pe fază defensivă. E un sistem adoptat pentru meciul acesta. Eu cred că pe greșeli individuale și pe calitatea individuală s-a făcut diferența. Gheökeres are o calitate enormă, iar în comparație cu Ghiță sau Isac, fundașii noștri centrali, diferența se vede. Au greșit acolo și au luat gol prea ușor.
Dar ca balanță a jocului, ca echilibru, nu mi s-a părut o diferență foarte mare între Suedia și România, deși diferența individuală de calitate este evidentă. Per total, cel puțin din afară, nu mi s-a părut un dezechilibru uriaș.
Atunci când am avut mingea, am încercat să construim acțiuni, nu întâmplător, nu mingi bubuite, nu aruncări la întâmplare în careu. La fel și pe fază defensivă: nu am stat doar în 20 de metri și să nu putem ieși de acolo. Am încercat pressing, atât cât am putut. Prima repriză ok, a doua mai puțin. Atât putem. Nu avem ritm, nu avem unu contra unu, nu avem intensitate și forță așa cum au ceilalți.
E una să joci în Champions League, în campionate puternice, și alta să joci în campionatul României sau să nu joci deloc în alte campionate. Uitați-l pe Denis Man: jucător cu calitate extraordinară, fotbalist foarte bun, dar e păcat că nu joacă acum. Dar nu poți să nu-l chemi, vizavi de cele două strategii de selecție. Nu ai cum să nu-l chemi doar pentru că nu joacă în momentul acesta.”
Ascultă tot interviul aici: