Costi Azoiței a fost invitat în studio Sport Total FM, la Fluier Final cu Narcis Drejan, și am discutat cu el despre Musink for Humanity 2 – un dublu CD care se vinde în scop caritabil și despre o statuie în mărime naturală a lui Nicu Covaci la Timișoara; despre bani de rechizite școlare pentru copiii din familiile defavorizate și despre tatuajele de la noi.
Despre Musink for Humanity 2 și despre statuie, el spune: „În primul rând, spun sincer că după primul album, pe care l‑am scos acum 3 ani, după prima compilație, am zis că nu mai vreau să am de‑a face cu așa ceva. Numai că m‑am ambiționat, pentru că mi‑am dorit în mod special să reușim să ridicăm statuia lui Nicolae Covaci la Timișoara. Dar încă nu am reușit. Din cauza asta am venit cu volumul 2, ca să strângem fonduri și să punem statuia acolo unde îi este locul.
A fost destul de dificil. Am primit niște oferte din România de te lua cu dureri de cap. Mă sună un prieten zilele trecute — are o clinică pentru copii diagnosticați cu autism, o casă cu un etaj, vreo 9 camere — și îmi spune că am primit două oferte din România, de pe la Arad și parcă Cluj, și sub 60.000 de euro nu există nimic. Statuia în mărime naturală. Îți dai seama că am întins deja corzile pe la prietenii din exterior și am ajuns la niște oferte mult mai mici prin Bulgaria. 60.000 de euro… din aur cred că o făceau, habar n‑am.
Oricum, aveam deja toată grafica făcută: totul e scanat 3D după bustul și corpul lui Nicolae Covaci. Avem totul. Le dăm mură‑n gură, trebuie doar să o toarne. O imprimă 3D și apoi turnarea. Dar asta e România, astea sunt prețurile de aici. Ne orientăm unde putem, îți dai seama. La suma aia m‑am speriat, am luat‑o pe Maria mea de mână și am zis: «Unde, în ce dracu m‑am băgat?» Doamne… 60.000 de euro. Eu mă arunc de obicei în tot felul de proiecte, mă arunc în cap și văd eu dacă mă accidentez sau nu, dar la asta chiar că‑mi rupeam gâtul.
Îți dai seama că urma să o facem, dar acum am stat puțin, că sunt ceva probleme pe acolo, prin primărie. Avem promisiuni că totul e în regulă, nu e nicio problemă. Problema principală sunt banii: să reușim să facem statuia, după care hârțogăraia nu mai e o problemă.
La album am lucrat aproape un an, vreo 9 luni până am reușit să ajung cu discul în mână. A trecut ceva timp și a fost destul de greu. Din partea trupelor cu care am discutat am primit câteva refuzuri — nu vreau să dau nume — la fiecare compilație am primit refuzuri, e de înțeles. Planul era să scot un disc cu 10 trupe, să fie gata mai repede, vorba aia. Și când colo, din 10 melodii au ieșit 20, pentru că oamenii au reacționat destul de pozitiv. Probabil și datorită background‑ului primului album, cu care am reușit să facem destul de multe.
Cu primul album am ajutat peste 1100 de copii cu rechizite școlare și cadouri în perioada Paștelui. Am ajutat doi muzicieni pe patul de spital. Am ajutat un adăpost de animale să fie reconstruit, reabilitat, și i‑am asigurat hrană timp de vreo 3 luni. Am mai ridicat și o statuie la Centrul Cultural BFH din Brezoi, în formă de chitară. Am făcut destul de multe. Caritabil, bineînțeles — la asta ne‑am și gândit.
Iar cu albumul 2, ideea a fost să ridicăm statuia pentru Nicolae Covaci și să ajutăm din nou niște copii cu rechizite școlare, pentru că, vorba aceea, România plânge.”
Ascultă tot interviul aici: