Constantin Tudosie (75 de ani) a fost invitatul lui Răzvan Toma în cadrul emisiunii “Liga de Weekend”, de la Sport Total FM.
Legendarul handbalist român a rememorat întâmplări memorabile din cariera sa impresionantă.
Tudosie a făcut parte din generația de aur a handbalului românesc, devenind campion mondial în 1974, după o finală cu RDG (scor 14-12), și strălucind alături de naționala României la Jocurile Olimpice din 1972 și 1976, unde tricolorii au cucerit bronzul, respectiv argintul.
Constantin Tudosie a înregistrat performanțe grandioase și la nivel de echipă de club, alături de Steaua, cucerind Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1976/1977 și alte 5 titluri de campion național.
În direct la Sport Total FM, Tudosie a vorbit, printre altele, despre debutul său în Divizia A, primul meci jucat la echipa națională și succesul fabulos de la Campionatul Mondial din 1974:
“Jucam pe mai multe poziții. Am jucat chiar și extremă dreapta, când erau alții mai buni decât mine pe celelalte posturi, la început. Eu îi spuneam mereu antrenorului că pot să joc pe o anumită poziție. Și până la urmă îl convingeam. Dorința mea era să joc.
Cea mai mare greutate am avut-o cu antrenorii care mă țineau pe bancă. Au fost situații la început de carieră. Când nu te cunoaște nimeni, trebuie să convingi ca să nu te țină pe bancă. La 16 ani am ajuns la Școala Sportivă din Craiova. Apoi, la 18 ani, am ajuns la Universitatea Craiova în Divizia B.
Constantin Tudosie: “Familia voia să rămân la Craiova, eu voiam să joc în Divizia A, la Cluj”
Mai târziu, am ajuns la Universitatea Cluj. A fost o decizie contra familiei. Ei voiau să rămân în Craiova, iar eu voiam să dovedesc că am calitate să joc și în prima ligă. Și am devenit titular. La încălzire, înaintea meciului meu de debut la Divizia A, contra Voinței București, mi s-a rupt pantoful într-o parte.
Și când mi-au zis că voi începe meciul ca extremă stânga, le-am zis că nu pot, arătând spre pantof. Un coleg mi-a dat pantofii lui și am jucat foarte bine, reușind să marchez 5 goluri și primind multe amenințări de la jucătorii Voinței.
După o jumătate de an la U Cluj, am fost chemat la națională. Era exact după ’70, când băieții noștri deveniseră campioni mondiali. Am fost chemat la Federație. Au intrat acolo campionii mondiali și au dat mâna cu noi, tinerii veniți la națională. Unii mă salutau și pe nume și am fost surprins plăcut. În 1972 eram titular la Olimpiada din Munchen.
Am jucat multe meciuri la naționala B a României până am debutat la naționala A. Am debutat la naționala A împotriva Suediei. Am intrat ca extremă stânga, veneam și la învăluire.
Mi s-a lipit mingea atât de bine de degete încât în loc să trimit la colțul lung, am dat la colțul scurt și am marcat. Am încheiat meciul cu 3 goluri, toate la fel marcate. Eram în echipă cu gloriile handbalului românesc și mondial: Gațu, Birtalan, Gruia, Cosma sau Licu Ghiță.
În 1974, ne-am dus în Germania încrezători că putem câștiga titlul mondial. Înaintea finalei, am povestit ce am visat fiecare. Nimeni n-a avut niciun vis negativ.”, a povestit Constantin Tudosie, la Sport Total FM.
Constantin Tudosie, despre telefoane ascultate și medicamente confiscate: “N-am primit niciun fel de suport”
Marele handbalist român a vorbit și despre evenimentele neplăcute care l-au convins să plece din țară, în Germania de Vest, după încheierea carierei de jucător:
“La mine a început de la un accident la umăr. Mi-a sărit mâna din umăr de 3 ori. Am cerut ajutorul Federației să mă lase să mă duc la Viena să mă operez. Un prieten doctor mi-a propus să mă duc în Iugoslavia. N-am primit niciun suport în situația în care eram.
Aveam un prieten care era deja în Germania. Eu știam că telefonul meu era ascultat. El mi-a trimis niște injecții care să ajute să-mi scurteze ligamentul din umăr. Medicamentele mi-au fost confiscate și n-am primit niciun fel de suport.
Totul se întâmpla înaintea Olimpiadei de la Montreal. Am tras de mine să fiu titular și am reușit. N-aveam voie să primesc medicamente. Ei știau discuțiile mele. Am văzut toate dosarele mele. Probabil aveau ei nevoie de acele medicamente. Atunci s-a rupt ceva. N-am avut sprijin.”, a mai spus Tudosie.
Ascultă aici interviul integral: