Fostul mare internațional, Ciprian Marica, a analizat, la Execuții Matinale, cu Gabriel Maricescu și Daniel Nazare, problemele cu care se confruntă Gică Hagi, înainte de Liga Națiunilor. Fostul atacant a semnalat mai multe probleme cu care se confruntă naționala, dar și fotbalul românesc și nu și-a menajat nici foștii colegi, deveniți antrenori.

”Suferim la nivel de atacant”

”Suferim de ceva ani la nivel de atacant în România. Drăguș era cel mai aproape, cu inspirația, forma pe care o arăta de multe ori în jocul naționalei și are calități. Din păcate, nu va fi la aceste meciuri importante și greu de intuit cum și cu cine îl va înlocui, nici nu sunt multe variante. Este Louis Munteanu, un jucător de execuții și mai este un jucător muncitor, de careu, care este Bîrligea. Este o poziție dificilă, mai ales în situația în care echipa nu va avea multe ocazii, nu mă gândesc că vom ajunge des la ei la poartă, deci va trebui să marcăm 2 goluri dintr-o ocazie. Probabil vom merge pe un atacant de viteză, cu forță de pătrundere, să mai țină de minge, așa ar trebui. Pe benzi avem variante, dar la nivel de atacant nu cred că putem juca cu un „9” fals.

”E ceva bizar”

Când eram jucători, toți ne doream să jucăm din 3 în 3 zile, eram de acord că nimeni nu dorea ciclu săptămânal. Când au ajuns foștii mei colegi antrenori, toți spun că românii nu joacă în ritmul ăsta. E adevărat, nu avem experiența asta, nu suntem în cupele europene, Cupa României o tratăm cum o tratăm, nici nu îi pregătim pe băieții ăștia să joace la 3 zile, nici nu au unde, nici nu ai un ciclu din ăsta. Așa că atunci când este cazul, nu se descurcă.

Apoi ne văităm că nu avem jucători, dar convocăm 3 echipe, ne plângem că nu putem juca la 3 zile, că nu sunt pregătiți, dar îi protejăm, este ceva bizar, sunt lucruri pe care nu le putem explica. Dar eu nu sunt antrenor, așa îmi zic toți, nu înțeleg anumite lucruri. Am zis că o să mă înscriu și la Școala asta de antrenori, că prea i-a spălat pe creier pe toți.

”Și eu mă întreb de unde vine optimismul lui Hagi”

Și eu m-am întrebat de unde vine optimismul lui Gică Hagi, energia aceasta. Chiar nu sunt genul să spun ceea ce vrea unul să audă sau să lingușesc pe cineva, dar Gică Hagi este singurul om care m-a făcut să îmi pară rău că m-am lăsat de fotbal. Atât de multă energie pozitivă mi-a transmis, că am regretat că m-am lăsat și nu am lucrat cu el. Are această capacitate, în nebunia lui de a crede cu orice preț, să transmită asta jucătorilor. Dar este cale lungă de la a dori la a putea. Pe teren te întâlnești cu adversarul, îl vezi că are capacitate de efort mai mare, că e mai bun tehnic, atunci încrederea e mai puțină.

Dar la Hagi nu e nimic fals, el chiar crede, are nebunia asta că se poate bate cu oricine. Și chiar ajută, când crezi în tine foarte mult, poți reuși ceva ce nu te așteptai nici tu. De aceea a avut și rezultatele pe care le-a avut. Acum, la națională, trebuie să fii inspirat”.