Aurel Beldeanu a fost invitatul zilei la Liga de Weeekend, cu Răzvan Toma, unde a povestit despre începuturile sale fotbalistice, dar și despre cariera întinsă pe parcursul a trei decenii.
Cu 18 selecții în echipa națională, și peste 300 de jocuri în Divizia A, în anii ’70-’80, la echipe precum Progesul București, FCM Reșita sau Universitatea Craiova, Aurel Beldeanu a fost unul dintre mijlocașii de marcă ai României în acea vreme.
“La doi ani m-am mutat cu familia în cartierul Andronache, au făcut o casă de chirpici, acolo am copilărit, în 2 camere, am fost amărăștean. În primul rând au ajutat maidanele, stăteam pe ele, jucam de dimineață până seara fotbal. Îți dai seama, de aici poate au fost atât de mulți fotbaliști din județul Ilfov.
Am jucat numai fotbal, pe asta m-am axat. Un frate a făcut și el fotbal, era la Utilajul București, era o echipă. De la el am luat și eu aceasta poziție, să joc fotbal, în sensul că la 6-7 ani mergeam la meciuri să-l văd. A fost o copilărie frumoasă, dar au fost și vremuri când n-aveam ce să mănânc. Nu mi-e rușine să zic treaba asta, asta e viața. Am mers la o selecție, că citeam Sportul Popular, gazeta, pe care capitaliștii ăștia au și desființat-o, era ziarul pe care îl citeam.
Așa, am citit că e selecție la Progresul, eu de mic am fost suporterul lor. Ne tachinam copiii pe stradă că unii erau cu CCA-ul, cu Steaua, unii cu Dinamo, Progresul era mai amărâtă, țineam cu ei. Mai mulți copii din clasa a 8-a, deci la 14 ani, am hotărât să mergem la selecție. Am fost singurul pe care l-a oprit. La 14 ani am fost, la 17 ani am debutat în Divizia A. Acum e un paradox, suntem singura țară din lume unde e obligatoriu să joci cu jucători sub 21 de ani. Nu se poate așa ceva. Păi orice antrenor de bună credință și de valoare, când vede un jucător tânăr, îl bagă, că doar nu e nebun să nu-l bage dacă e talentat și bun. Acum te obligă federația, e o rușine”, a declarat Aurel Beldeanu.
Discuția integrală poate fi ascultată mai jos: