Articol scris de Lect. Univ. Dr. de istorie Florian Olteanu
Am prins istoricul meci din 8 iunie 1990 dintre Argentina, campioana mondială en-titre și outsiderii din Camerun. Argentina va pierde finala în fața Germaniei, pe camerunezi îi vor scoate englezii în sferturi. Când la Argentina jucau Maradona, Bruchaga, Batistuta, Caniggia, Calderon, treaba a părut ca o lovitură de „bolas” dată de camerunezii care aveau majoritatea fotbalistilor trecuți de 40 de ani. Poate Thomas NKono, portar alături de Bell să fi fost pe la 38-39 ani. Roger Milla avea 42 ani, va prinde și mondialul american la 46 ani, mai era și Cyrille Makanay.
„Bolas” reprezintă un instrument de prins aninamalele răzlețite de turme, compus dintr-un sistem de trei frângii unite la un capăt, în timp ce la capetele independente sunt bile. Învârtite și aruncate spre un animal, ele se înfășoară de picioarele animalului și-l imobilizează. Cei care le folosesc sunt „cowboy”-ii argentinieni numiți „gauchos”. Așadar, argentinienii au jucat acel meci de parcă în loc de minge primeau în picioare „bolas” aruncate de camerunezi.
Spania, țara care deține titlul european apărea în fața Capului Verde care a ajuns prima dată la un turneu final ca o favorită de primă clasă. Iată că meciul s-a terminat egal, ceea ce pentru pretențiile Spaniei reprezintă o catastrofă. Spania a avut ocazii bune în minutele 6,15 și 39. Lamine Yamal a intrat în minutul 71, dar scorul a rămas alb.
Partida a marcat și intrarea în teren a jucătorului FCSB, fundașul Joao Paulo în echipa Capului Verde. Scorul a rămas alb până la final. Evident, Spania riscă să pățească ce a pățit Franța în 2002, de la Senegal când n-a ieșit din grupele Mondialului din Coreea de Nord și Japonia, deși era campionă mondială en-titre și campioana Europei en-titre din 2000. Ori Spania, se vedea cel puțin în sferturile Mondialului fără emoții, emițând pretenții la Trofeul Jules Rimet pe care l-a cucerit ultima dată în Africa de Sud în 2010.