La 16 iulie 1961, în capitala Bulgariei, Sofia, atleta Iolanda Balaş stabilea al 14-lea şi ultimul său record mondial la săritura în înălțime, un metru şi 91 de centrimetri. Performanţa stabilită atunci, de 1,91 m, a mai fost atinsă abia peste zece ani.
Iolanda Balaș este una dintre cele mai mari personalități din istoria sportului românesc. Atleta a doborât 14 recorduri mondiale în carieră și a fost neînvinsă din 1957 până în 1966, interval în care a câștigat 156 de concursuri consecutive. Despre viața și cariera Iolandei Balaș Soter,în episodul 16 din seria “Olimpicii României”.
S-a născut pe 12 decembrie 1936 la Timișoara, iar primii pași în atletism i-a făcut la Clubul Sportiv Electrica din oraș. În 1953 a plecat la București, la Steaua, unde sub îndrumarea lui Ioan Soter, viitorul soț, a devenit una dintre cele mai bune sportive din toate timpurile la săritura în înălțime.
După retragerea din activitatea sportivă, Iolanda Balaș a devenit arbitru. Între 1988 și 2005, fosta campioană olimpică a și fost președinte al Federației Române de Atletism. În 2010, în cadrul unei ceremonii organizate la Palatul Elisabeta, timișoreanca a a primit decorația regală „Nihil sine Deo” din partea Regelui Mihai I, pentru merite deosebite aduse sportului românesc și pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism.
S-a stins din viață în 11 martie 2016, în capitală, la vârsta de 79 de ani.
Din 1998, Iolanda Balaș Soter este cetățean de onoare al Timișoarei.