Cosmin Tabără (vicepreședinte al Agenției Naționale pentru Sport), alături de Alexandru Pădure (președintele Federației Române de Haltere) și jurnaliștii Nicu Gavrea, Adi Marica și Cristi Frisk, au discutat cu Horațiu Sima și Răzvan Toma, în cadrul emisiunii Trafic Sport.
Mi-ar fi plăcut să joc rugby. E unul dintre sporturile pe care le-am iubit mereu și pe care îl urmăream încă de pe vremea când se transmitea la TVR, nu mai știu dacă era deja TVR 2. Era turneul celor Cinci Națiuni, iar România fusese foarte aproape să intre acolo prin ’89–’90. N-am jucat atunci ce trebuia să jucăm, balonul oval l-am lăsat pe niște maidane care nu au mai fost folosite în scopurile lor firești. Echipele de la Jiu, de la Constanța, Grivița, celelalte din țară… s-au stins. Brelagul, centrele de copii și juniori, tot ce începuse să se dezvolte s-a risipit. Ne-am rezumat în anii următori la naturalizări și se vede că am dispărut din top, chiar dacă mai prindem calificări succesive, dar sunt tot mai greu de obținut. Țări precum Portugalia, Spania, Germania, Belgia, Georgia — Georgia deja se bate acolo, la primele șase — au crescut enorm, iar celelalte nici nu contau odinioară. Și vom vedea, după ce se încheie conflictul ruso‑ucrainian, unde va fi și Rusia, pentru că știu că își trimit mulți juniori în emisfera sudică să se pregătească și își construiesc și ei o echipă puternică.
Rugbiul, cum am spus, e unul dintre sporturile mele preferate. Eu am iubit sportul toată viața. Suntem campioni, iar săptămâna trecută am fost la meciul cu Baia Mare, pe care l-am câștigat. Așteptăm la Timișoara echipa pierzătoare dintre Dinamo și Steaua, să o învingem și să jucăm finala Cupei. Timișoara are o echipă bună, dar aș vrea să încep altfel intervenția mea de astăzi…
Am defectul profesional — după 20 de ani de avocatură — să vorbesc și să pledez, și pledez și pentru sport. Nu am emoții și vă apreciez foarte mult pentru tot ce știți despre sport, pentru ce ați trăit în sport și pentru faptul că îl susțineți în continuare. Dar astăzi e o zi specială, o zi specială pentru sportul românesc și pentru o mare, mare sportivă a României, una dintre cele mai mari sportive ale lumii: Lavinia Miloșovici. Împlinește 50 de ani. Am scris și pe Facebook. Este și fiina părinților mei, ei au fost nașii ei la nuntă. Mi-a schimbat și mie destinul, pentru că tot de la nunta Laviniei mi se trage și căsătoria mea cu Simona. Lavinia este o ființă specială, sensibilă, modestă, și să nu uităm că este ultimul 10 obținut la Olimpiadă — Barcelona 1992. Dacă au fost două note de 10, una a fost a ei. Ultima notă de 10. Câtă lume mai știe de performanțele lor?
Performanțele gimnasticii… vedem că au trecut mulți ani. Am tratat cu superficialitate ultima calificare la Olimpiada de la Paris, chiar dacă a fost acel „spectacol”, între ghilimele, legat de medalia de bronz. Dar s-ar putea ca peste ani să ne aducem aminte de ea și să o sărbătorim, deși sper să nu ajungem în situația asta. Ce se întâmplă în gimnastica românească nu e benefic și era o problemă anunțată de mult. Este și o mare greșeală a celor din lumea gimnasticii, pentru că, din punctul meu de vedere, au avut o șansă cu Carmencita Constantin și au dat cu piciorul. Oamenilor, în general, nu le place disciplina. O să supăr pe mulți, dar mie îmi place să spun lucrurilor pe nume, să nominalizez, să nu vorbesc în general. Nu toți sunt de vină când spunem că „sportul e în cap”. Nu, nu e tot sportul în cap.
Putem veni cu exemplul natației, unde Camelia Potec cred că este unul dintre cei mai buni președinți de federație. Vedem că David Popovici este o excepție, lăsând la o parte medaliile și locurile întâi, dar lângă el este o întreagă echipă — juniori, fete, băieți — care vin din urmă. Am avut finală la 1500 de metri, probă în care nu eram. Avem la fluture, sunt câțiva sportivi și sportive care cresc. Asta înseamnă dezvoltare reală. Există și infrastructură: Dinamo, Steaua, Otopeni, unde s-a ținut și Campionatul European. Asta contează enorm.
Avem și la Șah o federație foarte bună, care produce rezultate. Avem la schi, unde poate nu se văd încă rezultatele, dar Puiu Gașpar organizează impecabil și începem să apărem — sărituri cu schiurile fete, sărituri cu schiurile băieți — lucruri la care nu existam. Bobul funcționează foarte bine și poate revenim cu o medalie de iarnă. Puiu Gașpar și doamna Țicu fac amândoi o treabă excelentă.
Ascultă tot interviul aici: