Fostul atlet, săritor în înălțime, Sorin Matei, a venit în studio Sport Total FM în cadrul emisiunii Liga de Weekend, cu Răzvan Toma.
“Pe vremuri îi ziceam RFG – Republica Federală a Germaniei. Bineînțeles, departe de Rahova–Ferentari–Giurgiului, cum glumeam noi. Era un fel de cartier compus din trei zone, mai sărăcuțe, dar a fost cartierul meu și, culmea, tot pe acolo lucrez și azi, cât timp stau în București. Mie mi-a plăcut mereu zona. De acolo mi-am luat și nevasta, să știi.
Blocurile alea vechi, intrările din Ferentari, perpendicular pe străzi, construcțiile din anii ’50… și tramvaiul 8 care trecea pe acolo. La un moment dat, când ajunsesem președinte la Federația Română de Atletism, am simțit – și am văzut și la prieteni – cum o funcție îți poate lua mințile, în sensul că te depărtează de realitate. Și apropo de întrebarea ta despre unde m-am născut: le spuneam tuturor că, dacă vreodată simt că se rup de realitate, îi duc cu drag în fostul „RFG” al meu, prin zonele mai sărăcuțe, mai defavorizate, unde vezi exact lumea în care trăim. La întoarcere, poate modul de a gândi se schimbă un pic. Asta voiam să transmit: să rămânem ancorați, cu picioarele pe pământ, când împărțim bani sau creăm condiții pentru sportivi și antrenori. Să ne gândim la toți, nu doar la unii, și să ținem cont de situația lor financiară și de viața lor de zi cu zi. De acolo pornește totul, inclusiv performanța.
să rămânem ancorați, cu picioarele pe pământ, când împărțim bani sau creăm condiții pentru sportivi și antrenori
Am o soră care a făcut balet, apoi s-a dus spre zona coregrafiei. A încercat și atletismul, dar nu a avut calitățile necesare și nici nu i-a plăcut prea mult. Nepotul meu, fiul ei, a făcut probe combinate. La un moment dat s-a mutat în Italia și a ajuns campion național la probe combinate. A avut rezultate frumoase. Un văr de-al meu, din partea tatălui, a jucat fotbal la nivel comunal, cum era pe vremuri.
M-am născut pe 6 iulie ’63. Au trecut anii repede, incredibil de repede. Îți dai seama abia când îți vezi copiii. Mereu mă uimește asta: îmi amintesc cum mergeam cu nevasta, tineri, pe la părinți și socri, iar acum noi suntem „bătrânii” la care vin copiii. De departe cei mai bătrâni din toată adunarea.”
Ascultă tot interviul aici: