Fostul atlet Marian Oprea, medaliat cu argint în proba de triplusalt la JO de la Atena, din 2004, a fost invitatul lui Răzvan Toma, la Liga de Weekend. Sportivul a oferit multe detalii din culisele unei cariere de succes, cum a ajuns să poarte porecla de ”Struțul”, dar și cum s-a îndrăgostit de atletism.
”Sunt importante anumite probe, norme, există procedee prin care poți identifica ce calități are un copil pentru sport. Criteriul de selecție este un aspect important în ceea ce privește viitorul unui potențial sportiv. Din păcate, la noi nu prea mai există deloc, așa cred eu. Eu, până să fiu selectat, nu știam mare lucru despre atletism, știam doar unde este stadionul și, ca orice om, te gândești că alergi.
Eu am prins drag din prima zi. Mi s-a prezentat un fenomen în care te puteai manifesta. Eu eram copil, nu mă gândeam la câștiguri financiare, dar mă gândeam că mergeam la competiții, câștigam medalii – care nu se găseau pe toate drumurile și nu se acordau oricui – erau lucruri la care să aspiri. Plus că, pentru un copil, în acele vremuri, să faci o activitate sportivă era apogeul. Într-o perioadă scurtă de timp, un copil din spatele blocului putea ajunge să fie respectat și să câștige acolo o bomboană, un premiu, ceva, lucruri importante pe atunci. Eu am fost convins de doamna Anton, antrenoarea mea, relativ devreme că pot face performanță. De fapt, dânsa era sigură, munca de convingere era pentru mine, ca să realizez și eu.
”Nu a fost o presiune”
Faptul că băieții nu au luat atâtea medalii ca fetele, de-a lungul istoriei, este o realitate, o statistică, nu avem ce face. Dar nu am privit niciodată acest lucru ca pe o presiune, pentru medalia olimpică obținută la Atena. Sportivul din mine avea ca obiectiv doar să concureze cât mai bine și, dacă se putea, să cucerească medalii. Fiecare competiție are specificul și energia ei. În vara aceea mi-a mers bine și am căpătat încredere. De aceea nu țin minte să fi fost presat. Nu că eram sigur că voi lua o medalie, dar știam că, dacă repet ceea ce am făcut în acel an la săritură, aveam șanse foarte mari să urc pe podium. Ceea ce s-a și întâmplat.
”M-am retras din trei motive”
Trei motive m-au făcut să mă retrag, în 2020. Primul a fost incertitudinea legată de Jocurile Olimpice de la Tokyo, din cauza pandemiei. Eu am mai tras să evoluez la încă o ediție, dar, odată cu pandemia, nu se mai știa nimic. Pandemia, în sine, a fost al doilea motiv. Iar al treilea, chiar în aceeași perioadă, a fost o problemă grea în familie, de care a trebuit să mă ocup. Am zis că este un semn și m-am oprit, pur și simplu, într-o zi din aprilie 2020. Nu am regretat, era inevitabil”.