Carol Corbu (78 de ani) a fost invitat telefonic la emisiunea “Liga de Weekend”, moderată de Răzvan Toma.
Fostul mare atlet, multiplu campion național la probele de triplusalt și săritură în lungime, a vorbit despre cariera sa impresionantă.
Carol Corbu a dominat campionatul României la probele sale și a bifat performanțe excelente și la nivel internațional: medalia de argint la Campionatul European în sală de la Sofia (1971), medalia de bronz la Campionatul European de la Helsinki (1971), medalia de aur la Campionatul European în sală de la Grenoble (1972), medalia de aur la Campionatul European în sală de la Rotterdam (1973) și medalia de argint la Campionatul European din 1974.
Fostul mare sportiv român a participat și la două ediții ale Jocurilor Olimpice, în 1972 și 1976, unde s-a clasat pe locul 4, respectiv 9.
Carol Corbu a devenit primul român care a depășit pragul de 17,00 m la triplusalt.
În direct la Sport Total FM, Corbu a rememorat întâmplări notabile din cariera sa de sportiv:
„Am venit în București cu antrenorul meu, Elias Baruch. Am urmat tehnica poloneză la triplusalt. Era o tehnică pe foarte multă forță. Se făcea primul pas foarte mare, al doilea scurt, iar al treilea în lungime. Scăpa cine putea acolo. Sportivii polonezi aveau probleme la tendoane, dar erau mulți, aveau de unde să facă selecție. Contează foarte mult antrenorul.
Erau condiții bune la Steaua. Eu fiind în lot, m-am dus direct în cantonament la hotelul sportivilor de la ’23 august’. Mă duceam o dată pe lună la unitatea militară ca să duc scoaterea din producție făcută de Federație. Iar când am terminat, a trebuit să aleg ce să fac. Aveam post de profesor la Petrești. Când am ajuns acolo, era un ger îngrozitor. Sora mea, fiind profesoară în Pitești, mi-a spus să merg să-mi fac meseria de profesor, să las sportul. Și m-am dus! Am luat o rată și am ajuns. Era un ger îngrozitor. Aveam nevoie de lemne de foc. Și mi-au zis că la ei nu există lemne, ci doar coceni de porumb.
Găsisem o cameră la căminul cultural, dar nu aveau sobă. Am tăcut din gură, n-am comentat. Am văzut copiii în niște clase întunecate. Erau zgribuliți de frig. Imediat am avut în fața ochilor copilăria mea. Știam cum e să mergi la o școală la țară, fără condiții. M-am dus la director și i-am zis că nu pot rămâne acolo. Am vorbit și cu sora mea și cu părinții. Mi-au zis să mă duc să fac ce îmi doresc, în sport.
Cei de la Steaua s-au mișcat repede. Antrenorul meu, Baruch, era amic cu ministrul învățământului. Și mi-a schimbat repartiția guvernamentală în 2 zile. A venit și mi-a spus că sunt profesor la ministerul apărării. Am sărit bine în anul acela, în 1969, am sărit bine la Europene și m-au făcut ofițer.
Am dominat campionatul național până m-am lăsat, în 1980. Am simțit că nu mai merge. Ne pregăteam să plecăm la Moscova la Olimpiadă. Nu puteam să mă descurc, săream 16 și jumătate, 16,20. Mă chinuiam. Am vorbit cu cei de la Federație și cu cei de la club. Le-am spus că nu mă duc acolo să mă fac de râs. Au rămas puțin șocați. Și am profitat de campionatul național care s-a desfășurat la Pitești. Mi-am făcut retragerea pe stadionul meu.”, a povestit Carol Corbu, la Sport Total FM.
Ascultă aici interviul integral: