Desigur, întrebarea nu este retorică. Nimeni nu deține „piatra filosofală” și nici „iarba fiarelor” să „spargă” orice „lacăt” al prejudecăților. Mă tem însă, că paharul frustrării a dat peste margini, asemeni ibricului de cafea uitat pe focul aragazului chiar dacă la facără mică.
Nu doar ghinionul sau mingile în bară de la meciul cu Turcia ne-au lăsat în fața televizorului și vara aceasta. Din 2002 încoace, am mai mers sporadic la câteva turnee de Campionat European, în 2008, 2016 și 2024. Asta, pentru că tot am mai avut „generația ghinionistă” cum îmi place mie să-i spun generației lui Lobonț, Chivu, Contra, Goian, Ogăraru, Bănel, Dănciulescu, Niculae, Dică, Marica, Mutu, Petre, Rădoi, Raț, Niculescu, Marica și câți vor mai fi fost.
„Generația de suflet” n-a existat pentru că nici nu avea din cine să existe. Sau dacă a fost o „cometă”, n-a avut rigoarea necesară să existe mai mult de un turneu final.
Dar oare de ce nu vom avea prea curând o „Națională”? Nu o vom avea pentru că nu banii sunt problema, nu stadioanele, fotbalul românesc le are din plin. Pur și simplu „s-a stins flacăra” la aragaz! Nu mai este spiritul care să nască o Națională.
„Naționala” este astăzi un târg, un iarmaroc unde vizi și cumperi. Pur și simplu, „stranieri” și „interni” dau cu piciorul în „bășică” doar să fie văzuți de scouteri și să semneze contracte. Nu se obosesc prea tare, au treabă la echipele lor de club.
Sunt diletant în materie de fotbal, n-am mers niciodată pe un stadion, nici la vreun meci, nici să văd cum arată un gazon, dar nici motive n-am prea avut. Însă, oricât de habarnist aș fi eu, să vezi că la lotul cu Turcia, aduci jucători de la Hermannstadt sau UTA din play-out, e prea de tot. Dinamo n-a avut niciun jucător în lot, deși e în play-off, dar a avut FCSB care este în play-out.
Nu cred că era cineva prin LPF sau FRF care chiar credea că vom învinge la Istanbul. Sincer, nici Mircea Lucescu nu credea și nici Ianis Hagi. De fapt, niciunul din jucătorii români n-au intrat cu gândul la victorie. Sunt deja „obosiți”, unii așteaptă „la cotitură, apusul zeilor”, mai au maxim 2-3 ani în care vor mai juca, în rest, cei cu potențial intelectual vor merge spre antrenorat, alții vor încerca vreun business ori vor intra pe „ștatul” de plată al vreunui club sau vor apărea pe la emisiuni la canalele de Sport ori pe la „mondenitățuri”.
Cine crede că Hagi va salva fotbalul și ne va crea Naționala este idealist, să nu zic naiv. Hagi nu are capacitatea să fie „nucleu” să atragă, să creeze, a dovedit tot ce a putut la Viitorul și la Farul, dar singur a zis, „Ce vreți? Aici nu-i Barcelona!”
Asta e problema noastră, dacă vrem să contăm în fotbalul mare, trebuie să ne gândim că vom da mereu peste echipe puternice, care joacă. Dacă pe 26 martie am fi jucat cu Insulele Feroe, San Marino, ori Andorra, dau scris că trupa lui Il Luce lua bătaie și de la ei! Sau ar fi sperat la un egal. Ăștia suntem, n-avem cu cine!
Și totuși, o soluție există! Îmi aduc aminte că Israelul, stat apărut pe harta lumii în 1948 a început mereu cu evreii născuți în state europene. Cu ei și-a făcut Armata, serviciile secrete, cu ei a făcut sportul intern. Dau un exemplu, trăgătorul de tir Henry (Henri) Herșcovici (12 februarie 1927-12 martie 2022) care a fost port-drapel la JO Munchen 1972, fusese născut în România și se legitimase la Dinamo! A emigrat în Israel și acolo a reluat activitatea sportivă. Apoi, a fost un faimos ceasornicar și a apucat o vârstă venerabilă!
Mai toate echipele din Israel se numesc Maccabi sau Hapoel. Știu că „Hapoel” au apărut încă din anii 20, în timpul „mandatului britanic” cu peste două decenii înainte să apară Statul Israel, Hapoel înseamnă „Muncitorul”. Un fel de „Dinamo” să zicem. Maccabi, clar are conotația istorică a Răscoalei Maccabeilor (167-160 î.Hr.), ca un fel de „Partizanii” Tirana sau „Partizan” Belgrad.
Aflăm de la televizor că de ani de zile, mai mulți români se nasc „afară” decât „aici”. Oare câți tineri români de 14-16 ani acum, care au văzut România doar în vacanțe sau în imagini, născuți „afară” nu sunt pe la școlile private de fotbal din UE? Sau pe la cluburile de juniori de la Roma, Torino, Milan, PSG, Barcelona, Madrid, Londra, Liverpool, Manchester, Leeds, Benfica sau Porto? Mai sunt și pe la Bruxelles, pe la Eindhoven ori Rotterdam sau Charleroi ori Liege. Evident, nu toți vor ajunge „internaționali” la echipele astea, dar poate că vom putea găsi 22 de tineri talentați la 14-16 ani cărora să li se spună că țara părinților și bunicilor lor le oferă șansa la consacrare. Cam de 6-8 ani ai nevoie oricum să construiești ceva viabil să speri la o calificare onorabilă la un European sau un Mondial.
Se apropie Centenarul Mondialului de Fotbal în 2030. În 1930, am mers cu invitație, așa cum au mers toți, am călătorit la bordul lui „Conte Verde” și n-am jucat rău deloc, la cât de „tânăr” era fotbalul nostru pe atunci. Mai sunt doar patru ani până în 2030! Ce ziceți, fraților, „încercăm marea cu degetul”?