Narcis Coman a fost invitatul zilei la emisiunea Trafic Sport, cu Horațiu Sima și Răzvan Toma.
Preț de mai bine de o oră, am aflat de la Narcis Coman detalii legate de cariera sa, aspecte interesante privind viața de fotbalist în anii ’70-’80, dar și povestea obținerii titlului de cel mai bun fotbalist român, primul portar din istorie care să reușească acest lucru, în 1978.
“Am avut o copilărie foarte fericită, n-am făcut alte sporturi. Am început la 13 ani cu fotbalul și asta a fost iubirea mea dintotdeauna. Am fost portar de la început, m-am îndrăgostit de poartă și n-am trădat-o niciodată. Sincer să vă spun, nici nu m-am gândit la problema de a plonja, de a te arunca, am jucat pe ciment la început, în curtea casei, trăgea la poartă un verișor.
La Olimpia Giurgiu am fost prima dată, la 14 ani am fost legitimat și am început antrenamentele acolo, cu antrenorul meu Marin Anastasovici. Am avut un joc inter-școli și m-a văzut anternorul, m-a chemat și am zis că mă duc. Atunci nu existau tatuaje, nu existau obrăznicii, erau copiii crescuți cu 7 ani de acasă. Nu ne permiteam să ne batem joc unul de altul. Aveam o educație frumoasă, cu toate că multă lume zice <<Fotbalist, ăsta e om?>>. Uite că au fost oameni și am ajuns pe unde am putut, unii care au fost talentați au ajuns sus, alții au ajuns la divizie mai mică, unde am avut eu colegi.
Olimpia Giurgiu a fost prima echipă, s-a unificat cu Dunărea, a devenit Victoria Giurgiu ca să poată să promoveze în divizia B. Eu când am plecat de la Victoria, am mers la o selecție a regiunii București. Antrenorul a fost Ștefan Vasile, de la Șantierul Naval Oltenița, care a rămas fără portar. A venit la părinții mei și m-a cerut, părinții mi-au permis cu singura condiție să termin liceul. Am jucat un an de zile în regiune, am promovat după un baraj cu Râmnicu Vâlcea, iar după aceea am promovat în divizia A la UTA”, a declarat Narcis Coman.